Despre noi si lumea noastra: Costin

Perseveram...

2012-01-26T15:29:00.004+02:00

Dintii de lapte. Episodul "Caninii" :)

2012-01-26T13:57:00.007+02:00

SURSA FOTO: http://www.inimini.ro/dentitia-sugarului

SURSA FOTO: http://www.inimini.ro/dentitia-sugarului
"Primii dinti sau dentitia temporara este formata din 20 de dinti, asa-numitii “dinti de lapte”. Primii dinti care apar sunt cei doi dinti centrali de jos (incisivi centrali). Urmeaza apoi cei 2 dinti centrali de pe maxilarul de sus. Incisivii sunt dinti de taiere si retezare. Urmatorii dinti apar la anumite intervale de timp, pana in jurul varstei de 3 ani, cand apar molarii posteriori (dinti de zdrobire). Mai tarziu, dintisorii de lapte incep sa cada, fiind inlocuiti de dintii permanenti."
SURSA: http://www.inimini.ro/dentitia-sugarului

La noi tocmai au aparut 2 canini deodata, unul iesit binisor, un colt de tigru mic, altul inca abia o pata alba imediat afara din gingie. Cei de sus (mandibula). Fara temperatura, scaune moi, agitatie, nopti nedormite. Nu stiu daca faptul ca nu mananca deloc solide- dar deloc! (nici fructe, nici carne cu legume, supe sau iaurt, budinca, NIMIC-NIMIC solid; bea doar lapte cu cereale dimineata si seara, uneori si la pranz, la somn, mai rontaie cate un mar intreg, cate un biscuite, un pic de paine cu unt) are vreo legatura cu caninii.
Deci numaram 8 incisivi (centrali si laterali, sus si jos), 4 molari primari (sus, jos, dreapta, stanga, totul uniform:)) si 2 canini (sus). Nu ma lasa sa vad cum stau treaba cu caninii de jos, dar cred ca si aia sunt pe cale sa iasa, daca n-au spart deja gingia.
Deci am mai avea de asteptat 2 canini si 4 molari secundari. Si scapam.:)

Ne place zapada....sau nu?!?

2012-01-24T15:39:00.009+02:00

Noua adultilor clar ne place! Nu ne place mocirleala de pe strazi, zapada topita& solutii imprastiate de autoritati, aia de-ti murdareste incaltarile si masina, dar ninsoarea si zapada curata, aerul proaspat si rece, scartaitul zapezii proaspat asternute sub talpi, toate astea ne plac tare mult.:)
Sambata as fi zis ca si lui Costin ii place zapada. Ninsoarea abia incepuse, pe jos era ud si in general se topea, l-au distrat fulgii care-i aterizau pe fata si baltile in care sa tropaiasca cu picioarele.
Duminica insa povestea a fost alta...peste noapte zapada un pic topita a inghetat. S-au format denivelari, portiuni inghetate pe care Costin aluneca si nu se simtea stabil. A luat si o cazatura cu mainile in zapada si, pentru ca nu suporta manusi, a aterizat si a simtit rece ...si atat i-a fost. Cu greu s-a mai lasat convins sa stea pe jos, cate un minut, doua si asta la cate un loc de joaca din parc.:( In rest a vrut numai si numai in brate si s-a miorlait cand il lasam si vedea peste tot pe jos alb, se uita disperat dupa asfalt si cerea in brate. Si dupa-amiaza a fost la fel: se dadea jos din bratele mele numai pe portiuni unde zapada era topita si se vedea asfaltul. Si acolo unde erau balti, bineinteles.:)
Am fi vrut sa mergem cu el la munte, pentru un week-end, la sanius si alte cele...dar asa?!?

La zapada & "Balonul copiilor"

2012-01-21T15:24:00.011+02:00

I love Saturdays and Sundays!:) Pentru ca suntem impreuna toti trei, de dimineata, la trezire si pana seara, la culcare si putem face o gramada de lucruri in familie.
Astazi ne-am trezit (OK, de fapt ne-a trezit Costin, ca de obicei- el primul, sarit jos din pat dupa ce m-a escaladat, deschis usa ca s-a prins cum si fuga la jucariile lui in camera de zi; apoi, cand a vazut ca nu-l urmeaza nimeni, a venit si m-a tras de pijama si par, ca sa ma urnesc jos din pat mai repede; tati a beneficiat de extra lancezeala astazi, a fost norocos), am mancat impreuna (bine, noi, Costin mai mult s-a jucat cu farfuriile lui pe masa), am facut ordine, aspirat si sters praful intre un behait, mieunat, latrat, nechezat, mugit & alte cele din lumea necuvantatoarelor pe care ne punea Costin sa i le imitam, tot aratandu-ne cartile lui cu animale, am incercat sa-i dam pe la 10.00 un piure de avocado si banana (de fapt l-a intins el pe toata masa, podeaua si hainele lui si a ingurgitat vreo 5 lingurite, sa nu zica ca n-a mancat nimic - asta dupa ce abia facusem curat), ne-am imbracat si am pornit spre Herastrau.
Aici ne-am bucurat un pic de ninsoare si balti (spre disperarea lui taica-su!).:)

Apoi am purces spre "Balonul copiilor" din Complexul Herastrau, de care am aflat de la Gena.
E un spatiu vast, cu multe topogane, saltele si alte cele gonflabile, un loc si cu bile, multe mese si scaune pentru adulti, o scena pentru teatru de papusi, un bar. Se pare ca exista posibilitatea sa comanzi si mancare, de la restaurantul Herastrau aflat fix alaturi, dar n-am intrebat si incercat. Pe topogane scrie ca sunt pentru varsta de 4-12 ani. Dar ne-au primit si pe noi. E un pic cam frig, dar copiii se incalzesc clar jucandu-se. Pana in 2 ani nu se plateste, de la 2 ani se plateste 15 lei de luni pana vineri si 20 de lei sambata si duminica, cel putin asa scria.
Costin a avut ce face. S-a jucat la bile, a incercat un tunel, o saltea, a alergat dupa copii, a alergat dupa baloane, s-a jucat cu un clovn, ne-am uitat la broaste testoase si pestisori...si am incercat si teatrul de papusi. Ne-am convins astfel ca inca nu are varsta pentru teatru, teatru de papusi, opera, balet si alte cele, nu are rabdare ma mult de un minut-doua, mai arunca o privire, mai alearga un pic, deci n-are sens.

Cincisprezece luni sau... 1 an si 3 luni

2012-01-19T14:40:00.003+02:00

Atat se scurse de cand am inceput aventura vietii in trei. Timpul trece (ca doar asta face el, nu sta pe loc!) infiorator de repede, prinsi in activitatile mele/noastre casnice & pispiricesti si nu stiu unde zboara zilele, saptamanile, lunile. Parca maine se fac 2 ani...si reincep serviciul. Si o sa-mi vad pispirelul intre un dus pe fuga la cresa dimineata, un alergat dinspre serviciu spre casa seara si in week-end-ri.:( Dar nu observ numai eu asta, se pare.:)
Costin a crescut luna asta mai mult psiho-emotional, decat fizic, unde stam prost de tot cu 78 de cm si 9,450 kg (dar cred ca e chiar bine avand in vedere ca nu mananca mai nimic:(). A devenit mai cuminte...si nu prea. A invatat sa se joace singur, fara sa distruga tot in cale, e intr-o faza mai mult constructiva. Bine, si de butonare si inchidere/ deschidere, dar asta-i poveste veche deja.
Asadar sta zeci de minute uitandu-se singur pe carti. Si zambeste la cate o pagina ca la o poveste numai de el stiuta. Sau vine la mine cu o carte, da pagina cu pagina, cand inainte, cand inapoi, imi ea degetul si-l pune pe diverse animale pe care vrea sa i le denumesc la infinit, pana raman fara voce si incurc magarul cu capra, ca nici nu ma mai gandesc ce sunet de animal imit, pentru ca iar vrea sa-i imit altul. Cartile sunt preferatele lui, dintre toate jucariile din casa.
Sau isi aseaza popicele (niste sticlute de plastic goale) in picioare, doar ca sa aiba ce darama. Si oh, ce suparare, cand mai darama una din cele asezate, pana sa apuce sa le ridice si pe restul. E tare ofticos! Sper sa inteleaga cat mai curand ca asa-i in viata, mai avem parte si esecuri.:)
Alte jucarii preferate sunt mingiile. Le tot ia si le arunca de colo in colo prin casa, se baga sub blatul din bucatarie si le face vant de acolo, apoi pleaca sa si le aduca inapoi si se baga cu ele sub blat iarasi. Oricum a inceput sa stea mult mai mult intr-un loc, nu mai este intr-o continua miscare. Desi atunci cand e in miscare alearga, nu merge. E singura viteza pe care o stie.:)
A inceput sa-i placa sa se bage in colturi, sub masa, sub blat, in spatle fotoliilor si sa se joace pe-acolo. Nu stiu de ce?!? Dar nu mai are nevoie de prezenta mea continua langa el la joaca. Pot sa plec linistita in bucatarie sa fac de mancare. Cand ma vrea vine la mine cu cate o carte, ne uitam pe ea pana se plictiseste, pleaca la ale lui si pot sa-mi vad iarasi de treaba, pana vine iarasi cu vreo jucarie. Dar daca nu-i acord atentie imediata atunci cand vrea, e bai! Rau!
Ii place sa-si ia micul dejun pe blatul din bucatarie, in timp ce noi stam frumos pe scaune in fata lui. Si tot acolo ii place sa se mai joace din cand in cand, pe parcursul zilei. Cu pahare de plastic la care le tot pune capacul, borcane si sticle, la care tot infileteaza/desface capacele, cu lingurite si furculite si alte cele.
Daca pleaca de pe blat, il gasim aproape singur la sertare sau usi de dulapuri. Unde in continuare nu scoate continutul pe-afara, dar unde si-a prins deja de vreo cateva ori degetele si chiar s-a zgariat.
Cum spuneam, e in general cuminte. Insa poate fi foarte urlator cand vrea ceva sau sa faca ceva si nu-i dam voie sau nu poate el. Schimbatul de pampers si imbracatul cand iesim afara e o adevarata provocare. Si activitati tare obositoare, cand nu stiu ce sa-i mai cant sau sa-i mai spun ca sa-l fac sa stea locului.
Afara a inceput sa se duca la copii...sa le dea cate o palma sau sa-i impinga. Dar ii si urmareste zambind extaziat, numai ca nu stie inca sa se joace cu ei. E obositor cand face crize de isterie in fata jucariilor copiilor pe care acestia nu doresc sa le imparta.
Dimineata la trezire ma escaladeaza, apoi ma impinge, ma trage si imi da palmute peste fata...ca sa ma trezesc...apoi ma ia de mana sau ma impinge din spate, de picior, spre camera de zi, unde-i sunt jucariile...si acolo ma ignora, ca deja porneste joaca. Dar vrea sa stie ca sunt si eu pe-acolo in peisaj. Daca nu ma dau eu jos din pat, ci-l mai ia taica-su dimineata cu el prin casa, mai vine din cand in cand la mine de la joaca, se urca in pat, imi mangaie parul, isi lipeste fata de a mea, se alinta si-mi vorbeste pe limba lui. Cu taica-su nu face asta, e foarte mamos.:)
Avem tot felul de activitati: martea mergem la Signing (FasTracKids), la baby gym martea si joia, iar vinerea la stimulare cognitiva. In rest iesim in fiecare dimineata cel putin cate o ora afara, in parc, inainte de pranz, iar dupa-amiaza iesim la locuri de joaca indoor de pe langa noi. Acolo ni se alatura si tati venind de la serviciu si mergem impreuna acasa, sa ne jucam, sa facem baie, sa ne mancam biberonul de seara si sa dormim.
Si o noua zi ne intampina cu aproape aceeasi rutina...si zilele trec una cate una si crestem mari!:)

Despartiri

2012-01-16T23:23:00.003+02:00

De vreo doua saptamani am avut ceva ocazii de abandonat una bucata copil, care-si petrece cea mai mare parte a timpului cu mami, in grija lui tati- acum doua sambete, vreo ora si jumatate, cand am fost la tuns si manichiura, vinerea asta, din nou la manichiura si iarasi sambata dimineata, la coafat pentru botez.
Am avut ceva emotii pentru ca pispirelul nostru nu e prea interesat de taica-su cand vine de la serviciu, tot pe mine ma vrea si dimineata, si seara, si cand mergeam la plimbare si suntem toti trei.
Am incercat sa facem despartirile ca la carte:). Am anuntat copilul din timp ca voi pleca putin, taica-su era deja acasa, la plecare n-am fugit lasandu-l la joaca, ci l-am lasat sa ma vada cum ma imbrac, i-am spus "Pa!"...si n-am auzit urletele la care ma asteptam dupa ce am iesit pe usa. Am fost surprinsa sa aflu ca n-a plans nici pana m-am intors, ca taica-su a reusit sa-i dea sa manance, sa-l culce, sa se joace impreuna.
E adevarat ca la intoarcerea mea mi-a sarit in brate de la intrare si nu s-a mai lasat dus vreo ora de pe mine. M-a descaltat si dezbracat de geaca sotul, ca la fiecare incercare a mea de a pune copilul jos acesta se agata si mai tare de mine si se cocota mai sus, ca o maimutica. Nu plangea, dar ma mangaia pe par, pe fata, imi zambea, isi sprijinea capul de umarul meu, se lipea mai tare de mine, se cocota mai sus si mai strans pe mine...ce sa mai, m-a topit modul in care mi-a aratat ca i-am lipsit!:)
Am fost insa multumita ca despartirile temporare de mine nu se lasa cu jale mare si cu schimbari totale de program. E adevarat ca a fost vorba de taica-su, dar am prins curaj sa incercam si cu cineva strain. Sa vedem...

D' ale noastre

2012-01-16T22:17:00.007+02:00

Am avut o saptamana linistita, obisnuita. Si un week-end la fel. Cu treziri normale, stabilite de Costin. Cu mic dejun in trei, cu Costin pe masa, incercand fiecare sandvis al nostru. Dupa masa putina joaca, fructe (sau pas!) pe la 10.00, afara de pe la 11.00 la 12.00, in parculetul de langa bloc, sambata si duminica in Cismigiu, iarasi joaca, masa de pranz (sau pas!), somn de pe la 14.00 la 17.00. Dupa gustare (sau pas!) cate o vizita la locuri de joaca indoor din mall sau din cartier ori la cumparaturi. Acasa iarasi un pic de joaca, pregatit baia, ritualul de seara, biberonul si somn. Mai mult sau mai putin legat, depinde de toanele lui Costin, bineinteles.
Partea cu "pas!" a se citi asa: piciul nostru e intr-o greva totala de solide, cam la toate mesele. I don' t know why!?! Dupa crizarea mea, frustrarea resimtita la cantitatile industriale de mancare aruncate (ca-i gateam si 3 feluri zilnic!), sunt intr-o faza mai zen. Cel putin mananca lapte cu cereale, cam 3-4 biberoane: unul la culcare, uneori unul pe la 2.00 noaptea cand se trezeste in urlete de foame (normal, daca nu mananca mancare!), unul dimineata pe la 6.00-7.00 si, daca nu mananca nimic la pranz solid, ii mai dau un biberon la somnul de pranz, sa stau mai linistita ca are totusi ceva-ceva in stomac.Nu prea mai vrea deloc cu lingurita, asa ca trebuie sa fac mancarea cat mai sticky, sa i-o dau cu mana. Uneori isi mai face el singur de cap cu lingurita. Ma simt ca la inceputul diversificarii...si cam asa mananca si Costin solide.:(

Altfel am fost la un nou control la doctor, i-am facut cateva analize sa vedem ce-i cu pofta de mancare (deocamdata analizele sunt OK) si ii dau niste vitamine si probiotice. Avem muci enervanti care au aparut la 4-5 zile de pauza dupa ce scapasem definitiv de o bronsita lunga si pacatoasa. Dar sunt doar muci.
Am fost in sfarsit sunati de FasTracKids, am ajuns la prezentare si incepem de maine modulul lor de FasTrack Signing, de 10 ore, cate una saptamanal. Mi s-a parut interesant, poate asa reusesc sa-mi dau si eu seama mai bine ce-mi comunica fi-miu non-verbal, pana s-o hotari sa vorbeasca.
Am fost la un botez sambata dupa-amiaza, cu multi copii si loc de joaca si a fost OK, frumos, ne-am revazut prieteni dragi, de departe.

S-a lovit rau de tot azi- vanataie, julitura, umflatura, sub arcada. Arata oribil. A cazut intr-un colt de pantofar, cand s-a dezechilibrat intr-un elan prea mare de inchidere usa.

Despre agitatia din tara nu stiu mai nimic, era sa treaca pe langa mine (noi, de fapt, ca si sotul era la fel de in ceata!) complet. Am aflat asa, tangential si foarte pe scurt de pe facebook cate ceva si ne-am uitat un pic sambata noapte la TV, dar nimic detaliat. Asta pentru ca nu deschidem mai deloc TV-ul sau il deschide doar sotul seara tarziu, in surdina, pe fotbal sau filme, nu citesc ziare sau presa online, decat mail-uri, blog-uri si facebook. Nici nu mi-a starnit interesul acest subiect. Oricum nici n-as iesi in strada, nici macar in zona, indiferent de motiv, nu e genul meu deloc. Dar deloc! Si nici nu-mi place sa-mi dau cu parerea despre politica si sa ma plang de guvernanti, cand nici macar nu sunt in tema, intentionat, voit, cu ce fac, in cea mai mare parte a timpului. Am pur si simplu alte activitati si interese momentan. Deh, lasa si ne-patrioata!
M-a interesat mai mult si am cautat in presa online detalii despre naufragiul vasului de croaziera Costa Concordia, asta pentru ca noi suntem fani croaziere, am mers in doua (Mediterana de Est si Mediterana de Vest), era sa facem una acum in iarna in zona Caraibe si vrem sa mergem cu mai multi prieteni prin septembrie intr-una. Noi am fost pana acum cu MSC Crociere si tocmai vroiam sa schimbam cu Costa Crociere.
Saptamana asta reincepem si baby gym, martea si joia, am vrea sa plecam pe la munte...
...de astea, de-ale noastre...:)

De Sf. Ion...

2012-01-07T16:24:00.004+02:00

La multi ani "Ionut"-ilor mei: Dragos-Ionut (sotul) si Costin-Ionut (fiul)!

La multi ani si tatalui meu- Ion, dar si socrului- Ioan!

La multi ani tuturor celorlalti Ioni si Ioane pe care ii cunoastem in carne si oase sau numai virtual! Sa petreceti frumos astazi, de ziua numelui!

La spalat de dintisori...

2012-01-05T10:36:00.002+02:00

Pozele sunt din decembrie 2011, dar nu le postasem...

La noi a functionat puterea exemplului si curiozitatea de a imita pe cei mari.:)

Prima zi din an:)

2012-01-01T14:16:00.005+02:00

Trezirea ne-a dat-o Costin, pe la 7.30. Degeaba i-am dat lapticul cu cereale in pat, cand s-a saturat a luat-o la investigat casa. Ca doar e un an nou, cine stie ce s-a schimbat!:)
A luat siropurile (fir-ar ea sa fie de tuse si de harsaiala din gat, nu cedeaza deloc!), ne-am facut sesiunile de aerosoli, am luat micul dejun impreuna, am spalat vasele...si la 11.00 eram deja in Cismigiu la o tura de locuri de joaca. Noi, vreo 5 caini vagabonzi si 6 pensionari.:)
Imi doresc ca traficul in Bucuresti sa fie tot anul ca in aceasta prima zi, la 11 dimineata: vreo 8 masini pe tot traseul Militari-Cismigiu, drum care a durat cam 10 minute si locuri de parcare langa parc garla.
Acasa ne-am mai jucat, am mancat, iarasi ne-am mai jucat...si in sfarsit somn.
O zi buna, pana acum, un inceput promitator de an!
O zi linistita, cu soare, frumoasa! Asa sa ne fie tot anul!

Revelionul nostru

2012-01-01T13:55:00.007+02:00

A fost pana la urma acasa, in sosete, in trei.:) Nici nu-mi mai amintesc de cand n-am mai facut Revelionul acasa, nici nu cred ca l-am facut de fapt, pentru ca parintii mei ne carau pe mine si pe fratele meu dupa ei, la prietenii lor cu copii, restaurant, excursii de Revelion, apoi ne-au lasat liberi in adolescenta, facultate, sa petrecem cu prietenii...
Anul asta, din pacate, la controlul de pe 29 decembrie pediatra ne-a spus "no way" cand am intrebat daca putem pleca din Bucuresti. Ba chiar Costin a trecut prin prima injectie in funduletz din viata lui, ca sa-l ajute sa respire mai bine. Si acasa a primit cate un rand suplimentar de aerosoli cu Ventolin, dimineata si seara, cu 15 minute inainte de aerosolii cu Flixotide.
Asa ca am fost nevoiti sa ne lasam prietenii balta si sa improvizam ceva pentru Revelion. N-am gatit eu mare lucru, in afara de niste carnati de casa, de la mama, plus niste pulpe de cocos de tara, de la bunicul meu, la cuptor. In rest am cumparat si salata boeuf, si celelalte racituri (somon fume, sunca de Praga, muschi haiducesc, branzeturi, masline, rosii cherry, ardei gras, salata de ciuperci). Muraturi am avut de la mama, prajituri am luat de la cofetaria Maria, de langa Herastrau, am mai facut o salata de fructe, ne-am luat niste Pina Colada si Bacardi, sucuri, o sampanie o aveam primita de Craciun...si asta a fost masa.:)
Ne-am dusat, am imbaiat copilul, dupa seria de aerosoli de seara si siropurile de rigoare, ne-am imbracat toti trei cat mai adecvat evenimentului ...si gata de "petrecere". Costin a mancat niste masline, rosie, ardei gras, apoi biberonul cu lapte; a rezistat pana pe la 22.40 si miezul noptii l-a prins dormind profund, nici n-a miscat la zgomotele de petarde, telefoane si mesaje. N-am iesit din casa, am privit de la fereastra focurile de artificii ale vecinilor, am ciocnit, ne-am uitat la un film in doi...si gata: BINE AI VENIT 2012!!!
Speram sa fie un an cu mai multa sanatate, sa ne bucuram de toate momentele anului linistiti si impreuna! La fel va dorim si voua!:)

New Year' s Eve...the movie:)

2011-12-31T14:31:00.003+02:00

Nu e vorba de vreun film al nostru, ci chiar the movie New Year's Eve. Pe care l-am vazut azi-noapte si vi-l recomand acum, pe final de an, daca aveti niste timp de umplut intre o coafura, vopsit unghiile, epilat, bucatarit, pregatit rochia de gala, decorat casa, masa si alte cele ce mai sunt pe lista de bifat in cele 12 ore dinaintea revelionului.:)))
Multe povesti scurte, majoritatea de dragoste, care se preced in intervalul scurt din ajunul anului nou, cu multi actori buni si pe placul meu, cel putin: Robert De Niro, Ashton Kutcher, Zac Efron, Jessica Biel, Michelle Pfeiffer, Halle Berry, Sarh Jessica Parker, Hilary Swank, Bon Jovi...

Si cu o morala care-mi place: indrazniti sa va traiti viata, sa incercati ceva ce va doriti sa faceti, ca si cum ati stii deja ca finalul va fi unul fericit!
Recunosc ca am varsat si una, doua lacrimi, dar cu zambetul pe buze.:)

HAPPY NEW YEAR 2012!

In prag de An Nou...

2011-12-29T14:00:00.002+02:00

Noi maine ar trebui sa plecam intr-o minivacanta de Revelion la Horezu, de care v-am amintit deja. Asa ca asta ar fi ultima postare pe blog, pe anul 2012.

Teoretic...ca practic Costin e din pacate mai rau, tuseste grooaznic, epuizant, n-a putut dormi azi-noapte, decat spre dimineata pe mine, asezata in fund, in rest a plans isteric si neconsolat si a tusit si iar a plans.:( Nici acum la pranz n-a putut dormi, s-a trezit in accese de tuse si plansete, sfarsit si obosit. Se pare ca siropurile de tuse si aerosolii nu au cine stie ce efect. Nu-i curge nasul, nu face temperatura, mananca chiar bine pentru el, insa tusea e mai rau si doarme putin si prost. Si e obosit si marait. Asta seara mergem din nou la doctor, sa vedem verdictul si apoi vom lua o decizie.

Pentru la anul nu mi-am propus mare lucru, ca-mi bantuie mintea tot felul de ganduri, haotic, nu sunt in stare sa le organizez, sa ma fixez la ceva anume.

Stiu ca imi doresc si va doresc si voua un An Nou 2012 cu sanatate, in primul rand! Apoi cu multa intelepciune, rabdare, putere, sa ne crestem copiii asa cum ne dorim, ca stiu ca fiecare isi doreste ce-i mai bun- spiritual, emotional, intelectual, material s.a.m.d.- pentru propriul copil!
Si imi mai doresc liniste si pace, de tot felul, dar mai mult de-aia sufleteasca, pentru mine!:)

LA MULTI ANI 2012!!!
Sa ne auzim cu bine la anul!

Primul DA!

2011-12-28T17:39:00.006+02:00

Ca o fi fost constient sau o pura nimereala, o bodoganeala de-a lui, eu zic ca momentul merita consemnat!
Astazi Costin mi-a raspuns la o intrebare pentru prima data printr-un: "Da.". Scurt si la obiect.:)
Mai exact momentul s-a derulat dupa cum urmeaza: s-a intins dupa sticla de apa de pe masa, am luat-o sa-i desfac capacul si l-am intrebat in acelasi timp: "Costin, vrei apa?", raspunsul fiind un scurt "Da." si inhatarea sticlei cu ambele manute.:)

Raceala dupa raceala, de sezon :(

2011-12-27T21:34:00.007+02:00

Intai am fost racita eu, cu nas curgator si un pic de tuse, acum vreo trei saptamani. Doar atat si mi-a trecut in cateva zile, desi tusea a durat un pic mai mult.
A urmat Costin, dupa vreo saptamana de la debutul racelii la mine. Nu stiu daca eu am fost de vina sau vizita la cabinetul medicului de familie unde la coada erau tot felul de oameni raciti, ca la el tusea a inceput fix a doua zi dupa aceasta vizita, important a fost ca am mers imediat la medic, la Spitalul de Pediatrie Medlife si a trecut in vreo 3-4 zile tusea. Ca doar asa s-a manifestat raceala la el: tuse care se rupea, fara muci, temperatura, dar cu inapetenta si un pic de rosu in gat.
Acum, la o saptamana, tusea s-a reintors la Costin. De data asta a aparut si o usoara harsaiala in gat. De azi. Fara muci, temperatura, inapetenta, dar tuse serioasa. Prima data am scapat fara aerosoli, de data asta nu. In plus avem sirop de tuse- doua feluri, spray de gat, spray de nas, apa de mare.
Speram sa scapam repede si fara mari batai de cap si ca raceala asta sa nu ne strice planurile pentru mini-vacanta de Revelion, alaturi de alte cupluri de prieteni cu copii, la Horezu. Dar asta e cel mai putin important acum, important este sa fie Costin bine.

Ziua de Craciun...

2011-12-26T13:52:00.002+02:00

2010

2011

In Ajun de Craciun...

2011-12-24T14:25:00.007+02:00

Noi Ajunul Craciunului il petrecem in familie, primind vizite si colinde de la vecini si prieteni vechi si colindand la randul nostru. Il asteptam si pe Mos, la cine nu a venit inca.:) Maine suntem in Bucuresti, sa petrecem ziua de Craciun la socrii.

CRACIUN FERICIT!

Prima intalnire cu Mosul

2011-12-23T22:48:00.005+02:00

Am trecut in seara asta de prima intalnire cu Mos Craciun, la un loc de joaca de aici, din orasul bunicilor, unde mai mergem dupa-amiaza cand suntem in vizita la ei.
Costin nu a fost intimidat de Mos, l-a aplaudat, a interactionat cu el, dar de la distanta. Nu a vrut sa-l atinga sau sa stea la Mos in brate.:)
A fost amuzant, ne-am distrat si noi, adultii ...
Pozele nu sunt asa reusite, era aglomerat, plus ca la primirea cadoului de la Mos Costin a fost la mine in brate si nu a avut cine sa ne faca poza, dar vom primi unele printate.:)

Alti trei brazi. Si altele, de sezon

2011-12-21T22:38:00.010+02:00

Asta- seara, dupa ce s-a intors tatal meu de la serviciu, am impodobit bradul de la bunici. De data asta un brad natural, bogat. Ornamentele sunt vechi, din vremea copilariei mele, stranse an de an si pastrate, unele deteriorate fiind inlocuite. Ornamente cu traditie, ce sa mai! Costin s-a aratat mult mai interesat. Apoi a obosit de atata asezat bradul si a luat o pauza de supervizare.

Am impodobit si mini-bradul din dormitorul nostru de la bunici. Un bradut artificial, impodobit cu ornamente pe masura: fundite rosii si mini Mos-Craciuni in diverse culori.

Apoi am fost in centru unde au avut loc concerte cu ocazia aprinderii luminilor din bradul Consiliului Judetean Calarasi. Si ne-am dat in tot felul de masinute si trenulete, am facut cunostinta cu alti pici, am mancat colaci secuiesti fierbinti, ne-am pozat cu bradul si am ascultat colinde si pe cativa copii curajosi care au vrut sa recite mosului cate ceva in aceasta seara :

Acasa am primit preotul cu Craciunul. Costin a primit si o icoana mica plastifiata, pe care a "degustat-o" alaturi de un biscuite dupa plecarea preotului.:)

Au venit si primii colindatori, pe care Costin i-a ascultat cu mare atentie:

Si vizite de prieteni dragi, cu pici, chiar daca cam mici pentru gustul lui Costin, mai ales ca-i "mananca" jucariile.:)

A paisprezecea luna sau 1 an si 2 luni

2011-12-21T15:15:00.002+02:00

A mai trecut o luna, am mai imbatranit oleaca si mi-au mai iesit vreo doua-trei fire de par albe, iar Costin a mai crescut un pic. :) A fost o luna ca oricare alta, cu bune, cu rele, cu momente frumoase, cu momente mai dificile, o luna cu emotii si satisfactii, dar toate peste toate o luna la care privesc inapoi cu placere.
Date “tehnice”: cu greutatea sta prost, a fost racit, a avut o faringo-traheita si n-a prea mancat, motiv pentru care a si pierdut vreo suta de grame, unde tot slabanog era- 9,350 kg. Dar e bine legat, spatos, pieptos, musculos, majoritatea celor care-l intalnesc imi spun ca nu pare slab deloc. La inaltime tot pe la 78 de cm se invarte. Are 8 dinti-toti incisivii si vreo 2 masele care au iesit in sfarsit, vreo alte 2 care stau sa iasa.
Costin e din ce in ce mai mobil. De cand a descoperit mersul, cu cateva zile inainte sa implineasca un an, a castigat din ce in ce mai mult teren la capitolul mobilitate. Acum alearga- de fapt ma intreb uneori daca stie sa mearga si el normal si sa nu fie mereu pe fuga. Si e din ce in ce mai catarator. Dupa coborat, a invatat sa se suie pe canapea, fotolii, pat si deja incearca noi forme de escaladare, ba chiar reuseste sa depaseasca uneori singur-singurel treptele de la topoganele mai mici, fara sa le mai urce in genunchi. Si daca tot ajunge pe canapea, de exemplu, de ce sa nu incerce sa se urce mai sus, pe spatar, si tot asa…. Din fericire nu s-a prins inca cum e cu cocotatul pe scaunele din bucatarie, ca sa se urce de aici pe masa sau mai sus, la dulapurile suspendate, pe care la pandeste cu invidie, ca nu prea stie ce pot ascunde.
Merge si cu spatele, cand se prosteste prin casa. Si se invarte pana ameteste si se dezechilibreaza si uneori si cade…dar tot distractiv i se pare. Iar la baby gym stie deja sa-si impinga picioarele pe banda de alergat pentru copii.
E foarte distractiv cand incearca sa sara. De fapt saritul la el e un fel de dat din fund pe loc, fara sa-si desprinda deocamdata picioarele de sol. Ii place acum si pe saltelele de sarit, mai ales cand sunt prezenti si alti copii care sar, dar de sarit tot pe loc sare, tinandu-se de mainile mele. 
In casa inchide cam orice usa deschisa intalnita in cale: de la dormitor, sufragerie, bucatarie, baie, dulapuri, sifonier, etc. Bineinteles ca vrea sa le si deschida si oh, ce drama, daca nu reuseste! S-a prins cum se deschide si usa de la dormitor, chiar daca nu ajunge la clanta (of, si ce frustrat este ca nu ajunge la clante!): avem un opritor jos, prins pe usa, ca sa nu se izbeasca usa de perete si trage de el. Iar intrerupatoarele nu mai au niciun secret. 
I se pare distractiv sa se infasoare si apoi sa se desfasoare din perdea, ba mai nou sa roteasca si de capacele si termostatele de pe calorifere. Un alt motiv de stres pentru noi, ne imaginam uneori ca ne vom trezi inundati cu apa din calorifer.:(
Cand scapa in baie, desfasoara toata hartia igienica de pe sul si tranteste la infinit capacul de la vasul de toaleta. Ba chiar a avut vreo doua tentative de a baga mana in apa cu spuma de igienizat, dupa ce am tras apa, asa ca dupa frigider si dulapul unde e locul cosului de gunoi i-am blocat accesul si la baie…dar tot mai gaseste cate un moment sa se strecoare nevazut/ neauzit inauntru, daca facem greseala sa uitam usa deschisa.
Cere din ce in ce mai des sa-l urc pe blatul de bucatarie, sa ma supravegheze cat bucataresc, spre stresul meu, ca mi-e frica sa nu se raneasca in cutit sau mai stiu eu ce. Dar nu-i chip sa fac altfel ceva in bucatarie, decat daca-l vreau urland agatat de un picior de-al meu si nu prea vreau asta.
Stie ca multe obiecte au locul lor si nu mai este pus doar pe imprastiat. Mi-a demonstrat de cateva ori ca are potential pentru a fi un copil ordonat: dupa ce mi-a “cerut” periile mele de par din dulapul din hol, s-a jucat cu ele pe jos si le-a abandonat, apoi s-a razgandit, le-a luat iarasi in manute si mi le-a adus tragandu-ma sa le pun la locul lor; si a zambit tare satisfacut cand le-a vazut sus, la locul lor, in dulap.:) Tot la capitolul ordine, mai aseaza si formele in cutiile lor, bilele in lada sau mingiutele in sita cu destinatie de a le pastra fara sa calcam pe ele la orice pas prin casa…doar cnd are chef, normal. Este iarasi un maestru al astupatului de diverse: capacul trebuie infiletat pe borcan, dopul pe sticla, capacul de la suzeta pe suzeta, cel de la biberon pe biberon. Se distreaza de multe ori asa, inclusiv la masa, cand imi pune capacul la castronul din care ii dau sa manance. Dar sunt tare mandra de el, cioara de mine!
A reusit performanta sa deschida TV-ul din buton, desi eu habar n-aveam de unde se face asta. Si cand l-am inchis din telecomanda, el l-a deschis la loc din butonul de pe ecran. 
In afara de daramatul cartilor din biblioteca, rosul cotoarelor, ii mai place si sa le rasfoiasca. Oricum interesul pentru carti e mult crescut.
Cu limbajul suferim un pic, nu prea vrea sa repete niciun cuvant pe care il aude. A repetat un “ga-ga-ga” la zoo, la pasari, unde ii arata mama gastele si ii povestea ce sunete fac.:) Si un “ta-ta” cand ii povestea tot mama ca taica-su e la serviciu, sa faca bani.:) La/ cu ea (mama mea) se pare ca reactioneaza cel mai bine la capitolul limbaj. Bine, eu consider ca mama e o mare “tocatoare”, uneori ma oboseste cu vorbitul, insa lui Costin se pare ca-i prieste sa-l “toace” cineva toata ziua. In rest e mare vorbaret, cu intonatie si mimica si toate cele, dar pe limba lui. Uneori e atat de convingator in vorbareala lui, ca-ti vine sa-l mananci!
La capitolul comenzi, de cand exersam la problema cu atentia, cel mai receptiv este tot fata de mama: ei ii da suzeta cand i-o cere si ii aduce ochelarii sa si-i puna la ochi. Si tot pe ea o cauta, cand il intreb “unde e mamaia?”. Mie nu vrea sa-mi dea si sa-mi aduca nimic.:( Dar pe mine ma cere oricum cel mai des cand e oboist, suparat, plictisit sau pur si simplu cand vrea sa se alinte. 
Am exersat si cu bautul apei din pahar. Se cam ineaca. Si daca-l las singur toata apa ajunge pe piept. Dar in general reuseste sa bea cateva guri. Iar la masa, orice boaba de orez care-i scapa din gura, e indesata la loc, chiar cu dosul palmei, daca altfel nu reuseste. Cu mancatul stam insa prost rau, inapetenta il caracterizeaza cam la orice masa, nu-i gasim leacul deloc.
E din ce in ce mai interesat si atras de alti copii pe afara, pe la locurile de joaca, dar in continuare ii prefera pe cei mai mari. Pe bebelusi ii ignora. Si e foarte gelos daca ma vede ca mangai un copil sau ii vorbesc unui bebelus. Sa nu mai vorbim daca imi vine idea sa iau bebelusul vreunei prietene in brate: se pune imediat pe marait si intinde bratele sa-l iau pe el! Si a inceput sa fie oarecum posesiv cu jucariile, mai ales in casa, daca vine cineva (un bebelus) pe la noi. Culmea e ca si in vizite toate jucariile i se cuvin. Si, tot asa, toate suzetele aflate la orice copil posesor de suzeta sunt ale lui, chiar daca el are deja suzeta in gura: o ia pe-a lui in mana si cu cealalta mana o smulge (daca nu sunt pe faza) pe cealalta din gura copilului posesor de astfel de obiect sa si-o bage el in gura. Nu pare sa priceapa ca el are suzeta lui si copilul respectiv la fel. E cosmarul copiilor sugatori de suzeta pe-afara! :(
La piata vrea sa darame toate fructele/ legumele de pe tarabe. Unul cate unul. Sau sa manance mere, asa, cu coaja si nespalate. Asta daca nu vede vreo trecere prin zona- si nu conteza ca e la ceva distanta, tot o vede- si o ia la goana intr-acolo. Si daca nu-i trecere, nu-i bai, sunt masini pe sosea si i se pare interesant sa mearga si el pe-acolo si nu pe trotuar. Uneori recunosc ca ma oboseste rau de tot pe-afara, chiar si incercand sa evit zone cu treceri, masini pe sosea, tarabe.
La mall e fascinat de lifturi si scari rulante, cel putin din lift nu l-ai mai da jos. Cand se deschis usile se duce in spate, cu mainile la spate si se propteste in picioare, foarte convingator deja ca el nu poate fi scos de-acolo.
Afara ii plac topoganele si rotile. Si leaganele, dar doar daca-l tin eu in brate si ma dau cu el. Bine, in general in parcurile in care mergem nu sunt leagane pentru bebelusi, gen scutec. Si la cumpana nu vrea decat sa o ridice si sa o lase el in jos cu mana, nu sa stea in ea sa-l dau eu.. Ii plac animalele si urmarim caini si pisici pe-afara, in chiotele de rigoare, mai nou si pasari pe cer, precum si porumbei pe strada. Cand mergem la zoo putem sta si o ora, o ora si jumatate, fara probleme, nu se plictiseste.
Am reusit victoria de a-l face sa stea si in scaunul de masina. Uneori chiar cere el sa sa se aseze acolo, ridicand manerul din fata sau tragand de centuri. Bineinteles ca nu mereu, dar suntem departe de urletele care se porneau de fiecare data cand inceram sa-l asez in scaun.
Asteptam cu nerabdare sa vedem ce surprize ne rezerva luna ce va veni, ce achizitii si cuceriri ne va prezenta Costin!:)

Calendarul lui Costin

2011-12-21T14:42:00.003+02:00

Va povesteam ca acum vreo doua saptamani Costin a fost un adevarat star: a avut propria sedinta foto pentru un calendar 2012, calendar care va fi oferit de Craciun bunicilor, unchilor si matusilor.:)
Intre timp calendarele s-au tiparit, iar rezultatul e cam asa:

Costin, iubitorul de mere...

2011-12-21T14:36:00.002+02:00

Prima ninsoare din iarna asta

2011-12-21T14:13:00.005+02:00

Azi-noapte si azi a nins, cel putin aici unde suntem noi, la bunici. Nu s-a asezat decat pe acoperisurile caselor, ca fulgii se topeau pe strazi in baltoacele adanci formate in ultimele doua zile, in care a tot plouat.

Prin urmare astazi pe la 11.00 am iesit sa dam nas in nas cu fulgii razleti, avand in vedere ca cel putin vantul ne-a dat pace. Am blidant copilul cu sosete polar pentru cizme (de aici: http://www.hiphip.ro/products/sosete-polar-pentru-cizme-de-cauciuc-pentru-copii-mountain-playshoes), respectiv cizme de cauciuc aduse de cumnata-mea din Anglia si costum-cosmonaut impermeabil (pe-asta din urma l-am luat din AFI, de la magazinul All 4 Kids) si ne-am incumetat pe-afara.
Costin a luat efectiv toate baltile la rand, chiar daca unele ii ajungeau si pana la glezna: cu atat mai mare fericirea lui si cu atat mai mare tropaitul si improscatul cu apa& noroi! A luat si doua busituri in genunchi, plus una in fund, direct in balta, cum altfel?!? Si cum a aterizat in maini la busiturile in genunchi i s-a parut interesant sa-si plimbe si mainile prin balti.
Apoi a descoperit zapada: oau, ce chestie interesanta!!! Punea degetele pe ea, asa temator, si se uita fericit la mine ca ramanea doar apa, zapada disparand. Si apoi tragea cate un chiot si un tropait de picioare si iar se incumeta sa atinga omatul. Distractie maxima, l-a tinut vreo 10 minute cel putin!:)
Apoi am descoperit o zebra (trecere de pietoni). Da, fir-ar sa fie, n-am reusit s-o evit!:( Si am stresat alte 15 minute soferii tot trecand inainte si inapoi. Intr-un final l-am luat pe sus, in plansetele de rigoare, si am mai luat la rand pana la bloc cele mai mari balti.
Am stat afara cam o ora, a nins razlet, Costin a luat nenumarate balti in picioare, in fund sau in genunchi si in casa nu era nimic ud sau rece pe el pe dedesubt: nici polarii din cizme, nici macar dublura de la sapopeta-cosmonaut, desi pe afara arata ca un purcelus innoroiat. De recomandat pentru pici iubitori de balti: cizme de cauciuc & salopeta-cosmonaut impermeabila!:)

Vizitand animalele...

2011-12-21T13:53:00.005+02:00

Suntem iarasi la bunici (parintii mei) pentru o saptamana. Si- cum va povesteam- aici Gradina Zoologica e aproape fix in fata blocului. Ma rog, la doua strazi si un bloc distanta, dar doua strazi mici.:)
Prin vara, toamna, aici ne petreceam mai toate diminetile, alergand pe aleile din zoo si hranind cai, caprite, oi, chiar si lame, camile si struti. Si sa nu-i uitam pe ursi. La tigri si lei nu ne-am bagat sa-i hranim, si gardurile sunt din fericire departe, dar nici nu cred ca ar fi prea incantati de cornuri si biscuiti.:)
Am profitat de ultimele doua zile cu soare, chiar daca batea un vant taios rau, si am vizitat animalele de la zoo...

Bradul nostru:)

2011-12-16T23:43:00.010+02:00

Anul asta am ales unul artificial. Ne-am gandit ca la unul natural am fi strans toata ziua la tepi purtati de Costin pe picioare dintr-o camera intr-alta. In plus in anii trecuti am tot luat braduti in ghiveci, pe care i-am plantat la tara la bunicul meu sau la tara la sot; s-au uscat, fara vreo posibilitate de revitalizare.:(
Cum plecam din Bucuresti la parintii mei si probabil ne prinde Ajunul Craciunului acolo, doar pe mine si Costin, tati fiind intr-o perioada aglomera rau la serviciu cu multe dead-line-uri, am ales sa facem bradul saptamana asta.
Buuun. Duminica l-am cumparat, din Kika: un bradut bogat, la 1,80 m, cu tot cu suport si ornamente. Luni l-a pus sotul in suportul lui, de atat am avut timp seara.:D Marti i-am desfacut eu bine de tot crengutele, ca era strans rau. Miercuri am reusit sa-i pun beteala. Joi am desfacut globuletele, dar n-am mai apucat sa le pun pe crengi. Abia astazi am reusit, inclusiv de atarnat funditele. Mai avem instalatia. Am avut parte de o impodobire luuunga, ne-am bucurat de fiecare moment la maximum.:)))

P.S.: Costin a cam ignorat bradul. A atins de vreo doua-trei ori niste crengi, asa, sa le simta, si niste globulete. Si apoi s-a multumit sa frece pe parchet suportul inainte si inapoi. Cam atat. Nici brazii de prin parcuri, magazine & co nu-l atrag mai mult. N-a vrut sa puna nici varful.:(

Da, stim, e cam stramb, trebuie sa-i mai reglam suportul!:)

Locuri de joaca indoor

2011-12-16T18:44:00.007+02:00

Daca copiii nu sunt fani activitati casnice (a se citi nu sunt fani joaca/jucarii in casa sau chiar daca sunt nu rezista prea mult sa se joace astfel), acum iarna sunt mai putine variante de a iesi pe undeva cu ei.
Noi, de exemplu, iesim zilnic sa luam o gura de aer, macar o jumatate de ora sau, daca e o raza de soare colo sus pe cer, stam afara si o ora si jumatate, fie ca este vorba de parculetul de la capatul blocului, Gradina Botanica, un drum pana in Cora Lujerului sau in Plaza Romania pe jos (unde avem/ aveam ca distractii locuri de joaca cu bile), ba chiar Parcul Cismigiu, Parcul Izvor, Zoo Baneasa in week-end, cand il avem pe tati langa noi si mai ales masina acasa sa ne deplasam pe distante mai lungi. Asta in prima parte a zilei, ca e lumina afara. Chiar cu riscul sa ne inghete un pic nasul, mainile si alte parti anatomice.:)
Dupa-amiaza, adica dupa ora 17.00, cand se trezeste Costin din somnul de pranz si e deja intuneric afara, nu prea avem insa multe optiuni de a iesi. E frig afara, umezeala, iar lui Costin nu-i place sa se joace singur prin intuneric, mai ales ca nu sunt si alti copii.
Ca variante, noi am optat pentru locurile de joaca din mall-uri, mai ales din AFI, ca e aproape de noi: sunt aici topoganele si alte chestii de copii mai mici din fata magazinului Noriel, sunt doua (sau trei, patru?) locuri cu masinute si animalute de plus din zona restaurantelor, sunt trenulete & co sus, in fata la Zorky's Planet si, bineinteles, locul de joaca Zorky's Planet (http://www.aficotroceni.ro/entertainment/Zorky-Planet-15).
In Baneasa Shopping City este Magic City (http://www.baneasashoppingcity.ro/index.php/magazine/services/item/1072-magic-city-baneasa/undefined), cu bile, topogane, casute, castel unde te poti cocota peste tot, castele gonflabile si alte cele.
Mai era un loc de joaca, micut ce-i drept, si in Plaza Romania, dar l-au desfiintat.:(
Am mai fost la Clubul Distractiei (http://www.clubuldistractiei.ro/), unde am avut petrecerea de motz si a fost OK si, de curand, la petrecerea de Mos Nicolae la Casa Latina, unde au doua locuri de joaca: Peter Pan (http://www.casa-latina.ro/loc-de-joaca.html) si Aventuri in jungla (http://www.casa-latina.ro/loc-de-joaca-aventuri-in-jungla.html).
Daca mergeti la cumparaturi de diverse pentru casa cu cei mici, exista si un loc de joaca, e adevarat ca un pic cam neingrijit, in Kika, cu intrare din restaurant. Tot acolo la etaj, inainte de restaurant, e si zona pentru copii si au multe jucarii de test, Costin da mereu iama pe acolo. Lui Costin ii mai place si prin Decathlon, tot pentru ca te lasa sa testezi mingii, biciclete si alte cele, dar si ca sa se uite la saltelele pentru sarituri, unde mai mereu sunt copilasi.
Un loc mic de joaca, cu bile, topogan si castel gonflabil e si in Cora Lujerului si cat mai sta unul din noi la cumparaturi, unul sta la locul de joaca cu copilu' din dotare.:)
Astazi am incercat un loc de joaca OK, la ultimul etaj din Cocor si nici macar nu se plateste. Au topogan mic si loc cu bile pentru cei sub doi ani si spatiu de joaca frumos, cu obstacole, topogan mare si tot felul de plase de catarat pentru copii mai mari, plus scaune si masute pentru pici (locul e folosit in week-end mai ales pentru petreceri): http://www.cocor.ro/magazine/loc-de-joaca-205

De citit, am mai citit de multe astfel de locuri, dar n-am avut cand sa le incercam sau distanta ne-a impiedicat s-o facem pana acum.
Noi suntem cam mici pentru diverse ateliere- de dans, aluaturi, pictura, etc., piese de teatru sau teatru de papusi, spectacole la opera, programe educative, muzee, lecturi de povesti. Asteptam cu nerabdare sa mai crestem, sa putem merge. In schimb mergem la baby gym si cochetam cu ideea de a incerca si inotul la baby spa.
Voi pe unde mai mergeti cu cei mici-mici (sub doi ani) iarna?

P.S.: Scuzati calitatea postarii, mi-au disparut niste butoane de editare si nu stiu pe unde sa le gasesc!:(((

FasTracKids

2011-12-16T18:21:00.009+02:00

Tot citind pe ici, pe colo, despre FasTracKids, am zis sa intru pe site-ul lor (http://www.ftk.ro/)macar sa ma uit, sa vad despre ce-i vorba. Prezentarea suna interesant. Mi-a facut cu ochiul programul lor FasTracK Signing, adresat copilasilor intre sase luni si doi ani. Ne incadram si-mi placuse ce am citit: "dictionar de semne care sa le permita parintilor si copiilor sa comunice inainte ca aparatul fonator sa fie format", "experienta de invatare sociala pentru copil, iar pentru parinte o oportunitate de a-si cunoaste mai bine propriul copil"; "comunicarea facilitata de la o varsta atat de frageda va determina o dezvoltare neuronala accelerata a bebelusului, dupa care transferul catre limbajul verbal se va face mult mai usor".
Am purces la completarea formularului online, cum scria pe site (http://www.ftk.ro/programe-educationale/fastrack-signing) si am optat pentru FasTracKids Bucuresti Centrul 4- Zona Militari-Plaza, ca era fix langa noi si parea ca am rezolvat astfel si problema transportului. Am asteptat apoi cuminte un semnal.
Spre surprinderea mea am fost sunata in aceeasi zi, mi s-au cerut date despre copil, despre noi si mi s-a comunicat ca vom fi invitati cat de curand la o prezentare pentru parinti, respectiv la un curs gratuit pentru copil, in maximum doua saptamani, pentru ca atunci modulele erau deja pe final, cu grupe formate, cu tot.
Cam atat a durat impresia placuta despre FasTracKids. Ca m-am pus pe asteptat, si asteptat si iar asteptat. I-am contactat undeva prin septembrie, mi s-a spus ca urmeaza sa fiu invitata la centru cam in doua saptamani, e jumatate lunii decembrie...si nici un semn.:(
Ma tot gandesc daca sa-i mai sun, sa nu-i mai sun, macar sa vad ce justificare au pentru faptul ca trei luni mai tarziu de la primul contact inca mai astept o invitatie la ei la centru...

Noua fascinatie a lui Costin: zebra

2011-12-12T17:04:00.003+02:00

Si nu, nu este vorba de animal, ci de trecerea de pietoni.:)

Costin are vreo saptamana-doua de cand a capatat o fascinatie pentru marcaje: de la cele de pe trotuar, cele pentru bicicleta sau cele care marcheaza o statie, pana la cele de pe sosea, aici cu predilectie pentru zebre. Ar trece non-stop strada, inainte si inapoi, doar ca sa calce pe partea alba. Uneori se mai si opreste in mijlocul drumului, se mai da un pas inapoi, pentru a calca o dunga care i se pare lui mai chic trasata.:)

Ce sa mai, suntem stresul soferilor din Bucuresti. Evident ca de cele mai multe ori il iau pe sus, in urletele si protestele de rigoare, ca sa traversam mai repede. Si ne mai gasim cate o straduta mica si mai necirculata ca sa-si faca damblaua traversarii. Partea nasoala e ca, atunci cand suntem pe trotuar, imi tasneste uneori brusc din mana sau de langa mine in dreptul vreunei treceri de pietoni..chiar daca atunci e rosu la semafor pentru pietoni...sa-mi stea inima, nu alta!

Dar sa fiu pozitiva, nu? Cel putin va traversa strada numai pe zebra!:)))

Sedinta foto

2011-12-11T14:24:00.017+02:00

Dap, o facuram si pe asta: sedinta foto cu Costin pentru calendare 2012, pe care sa le facem cadou la bunici, unchi, matusi & co...ca doar e la moda.:)

Bogdan, fotograful pe care il gasiti la PunctFoto si pe care l-am intalnit prin amabilitatea Eugeniei (sau Gena) , a fost mai mult decat dragut cu un Costin in continua miscare si care l-a alergat de colo-colo si a surprins niste instantanee tare frumoase (dupa parerea mea, pur subiectiva!:)), cam ca astea:

Despre a fi un pic...altfel

2011-12-10T14:48:00.013+02:00

Este o postare la care m-am gandit indelung, in sensul daca s-o scriu sau nu si cum s-o scriu. Nici nu prea mi-e clar despre ce este vorba deocamdata, prin urmare nu prea stiu cum sa povestesc...povestea.:) Dar pentru ca trebuie sa fiu sincera cu mine, cred ca trebuie sa scriu si despre asta, aici. Asa cum imi vin cuvintele in scris, ca in minte le-am rasucit de "n" ori.

Costin e un copil dorit. Mult si indelung dorit si asteptat. Cine a mai citit in urma despre sarcina si fibroamele mele sau cine ma stie dinainte de blog, cam stie despre ce este vorba. Sunt o persoana logica, cu picioarele pe pamant, realista, cel putin asta imi place sa cred despre mine. Nasterea lui Costin a fost un eveniment asteptat din derularea firului logic al vietii mele: scoala, serviciu, casatorie, copil, cum povesteam aici...

Nu am reusit insa sa mi-l imaginez clar, gravida fiind, cum am citit ca fac alte mamici- era asa, intr-o ceata, nimic clar, nici fizic, nici ca si comportament, nici nu m-am vazut pe mine crescandu-l, jucandu-ma cu el, facand alte activitati mama-copil. Nu am reusit sa-mi imaginez prea mult nici cum va fi viata mea, viata noastra, dupa ce se va naste. Ma deranja un pic ca nu reuseam sa fac asta. Ma gandesc ca nu reuseam pentru ca eu relationez bine cu ceea ce exista acum, nu cu ceea ce va fi sau nu va fi, sunt prea ancorata in realitate, nu o visatoare. Cel mai teama mi-a fost, recunosc cinstit, sa nu fie ceva in neregula cu el. Nu ma refer numai la malformatii, dar si la probleme care sunt vizibile mai tarziu. Nu stiam cum as putea trai cu asta, cum as putea reactiona, nu-mi placea ce gandeam la momentul respectiv despre mine pusa in fata unei astfel de situatii. Ma ingrozeau, recunosc deschis, povestile copiilor un pic altfel. Asa ca cel mai mult mi-am dorit sa fie sanatos si normal.

Si apoi a urmat momentul nasterii, care pentru mine a fost traumatizant. Am scapat atunci de primul hop: Costin era normal, a trecut printr-o prima infectie in maternitate si primul tratament cu antibiotice cu spectru larg, pentru ca nu s-a reusit a fi depistata cauza, dar fara malformatii si ne-am externat clinic sanatosi.

A urmat al doilea hop: Costin s-a nascut cu un sunt dreapta-stanga deschis la inima, mic, dar existent acolo; ceva destul de comun, dar de tinut in observatie. In mod normal ar fi trebuit sa se inchida pana la 1 luna de viata. Nu s-a intamplat asta. Dar pediatrul-cardiolog care l-a urmarit pentru problema asta ne-a incurajat, ne-a zis ca e ceva minor, ca e dimensiunea mica, s.a.m.d. La 6 luni suntul era in continuare deschis, de aceleasi dimensiuni. Deja imi apareau anumite semne de intrebare, anumite temeri. Dar povestea e una cu happy-end, la ecografia de 1 an suntul s-a inchis in sfarsit.:)

Primele luni de viata au fost o nebuloasa: o responsabilitate care ma coplesea uneori, mai ales din cauza ca hormonii o cam luasera razna, nopti nedormite, colicile, etc. Apoi a inceput stresul legat de refluxul lui Costin si de faptul ca nu lua cum trebuie in greutate. Stres cauzat de pediatrii, ca ei strambau din nas de fiecare data cand il cantareau si pe care-l avem si acum, desi reluxul s-a rezolvat demult, cam de pe la 6 luni, cand am inceput mai serios diversificarea. Asta pentru ca Costin are 9,600 kg la 1 an si aproape 2 luni si ar fi trebuit sa aiba vreo 10 kg la 1 an. Ma rog, nu pot sa zic ca ma mai consum prea tare cu asta: i-am facut analize de sange, probe de digestie, coprocitograme, examene coproparazitologice, coproculturi, uroculturi, toate OK. Ba chiar si o ecografie abdominata totala, iarasi care nu a semnalat nereguli. Trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea ca piciul meu e nemancacios, foarte mofturos (mai ales dupa problemele cauzate de enterocolita cu rotavirus) si e mai pispirel si slabanog fata de alti pici de varsta lui. Asa este el si gata!

Toate peste toate, dincolo de greutate, anemii care au iesit la analizele de sange de cateva ori si pentru care am luat vreo 3 luni fier, reflux si alte cele, Costin era activ, energic, chiar prea activ si energic si se dezvolta normal psiho-motor, a stat mereu foarte bine pentru varsta lui la controale: si-a tinut capul destul de repede, a stat repede un fundulet, de rostogolit s-a rostogolit pe toate partile devreme:), sa ridicat singur de marginea patulului de lemn iarasi devreme si tot devreme a inceput patrularea tinut de doua maini, apoi de o mana, ulterior de un deget, pornind pe propriile picioare, de unul singur inainte de 1 an, cu cateva zile.

Multe din temerile mele de dinainte de nastere se stinsesera, dar uneori mai aveam asa, cateodata, niste intrebari care nu-mi dadeau pace. Pentru ca Costin, desi foarte mobil si activ, mi se parea ca nu prinde destul de repede anumite lucruri. Sigur ca atunci il comparam cu alti copii de varsta lui sau mai mici si-mi faceam mustrari de constiinta, imi spuneam ca fiecare copil e unic, are ritmul lui, trebuie sa am rabdare. Ba chiar primeam aceleasi raspunsuri si sfaturi de la familie, prieteni, cunostinte, cand le spuneam ca, uite, Costin nu e interesat sa ma imite cand aplaud, nu intelege chestia cu “Bravo!”, Pa!”, nu pare interesat sa se uite la vreun animal din vreo carte sau sa recunoasca ceva, sa arate inspre vreun obiect sau altceva. Si nu-mi raspunde aproape niciodata cand il strig pe nume, cel putin asa aveam eu impresia. Apoi doream sa demonstrez celor din familie chestia asta, il strigam si taman atunci Costin intorcea capul. Mi se spunea deci ca sunt nebuna, ca ma astept eu la prea multe de la copil, ca nu am destula rabdare cu el, ca o sa invete pana la 10 luni, 11 luni, 12 luni…ca o sa vad. Si daca zice mai mult de o persoana ca esti beat, apoi e cazul sa te duci sa te culci, nu?

Apoi iarasi avea Costin o zi mai proasta in care se invartea la nesfarsit in jurul meu sau al lui, dintro camera in alta, nu-mi raspundea la nicio chemare a numelui sau si doar se vanzolea de colo-colo fara scop, uitandu-se in jos la piciorusele lui care se miscau interminabil si evitand vreo privire la noi. Marturisesc ca m-am gandit la autism. Si am citit mai mult despre asta si am ramas cu mai multe semne de intrebare, pentru ca autismul are multe forme, nu inseamna doar acea izolare si nepasare totala fata de lume. Am facut si niste teste online despre autism si nu mi-a placut ce iesea acolo. Am discutat insa cu o prietena psiholog si proaspat mamica, mi-a zis insa ca autismul nu se poate stabili pana la 1 an si jumatate, ba chiar 2 ani, dar ca ea il cunoaste pe Costin, ca e un copil vessel, care interactioneaza cu adultii, ba chiar si cei din afara familiei, care rade, care e fascinat de copii, mai ales cei mai mari decat el pe care ar fi in stare sa-i urmareasca peste tot si ca partea asta cu neraspunsul atunci cand il strig e o treaba determinata de faptul ca a descoperit mersul si e cea mai interesanta treaba de pe planeta pentru el, mai ales ca acum poate sa descopere lumea de unul singur, ne(mai)depinzand de altii. Si ca nu se uita cand il strig ca i se pare mai interesant ce face el si ca ma ignora si ca multi copii de varsta lui fac asta. Mda, ma rog, m-am linistit temporar.

Apoi am observat iarasi diversi copii jucandu-se pe-afara si pe Costin care se apropia de grupurile respective, doar ca sa plece cu vreo jucarie, nefiind interesat de joaca cu copiii, ci doar isi continua patrularea spre o alta jucarie sau leagan sau topogan sau alta zona de interes, ramanand indiferent la orice propunere a mea de a ne juca cu orice, cu oricine. Facea cam numai ce vroia el, cum il ducea acapul, cand ii interziceam ceva ce mi se parea periculos se lasa cu urlete, plansete, proteste, dat cu fundul de pamant. Cam acelasi lucru se intampla si in casa. Si iarasi imi puneam diverse semne de intrebare. Insa urma joaca noastra de-a v-ati ascunselea, cu Costin razand in hohote cand il gaseam si asa de fericit, ca temerile mele dispareau. Plus rasete in hohote pe-afara cand se alergau copilasii la nisip, el crezand ca se joaca de fapt cu el, ii urmarea de colo-colo foarte fericit.

Dar apoi il vedeam iarasi indiferent, zi de zi, la venirea tatalui sau de la serviciu, el continuandu-si nestingherit deplasarea de la un punct de interes la altul, de parca am fi fost in continuare doar noi doi acasa. Si iar ma debusola asta. Si cand imi expuneam temerile fata de familie iarasi primeam raspunsul ca sunt eu nebuna, ca, uite, Costin vine si se lipeste de mine dimineata, ma mangaie daca l-am dat pe el jos din pat si eu nu m-am ridicat inca, vine si ma trage de mana sa ma dau jos, rade la mine cand apar intr-o camera din care am lipsit pana atunci. Ca uite cum da din fund cand aude nu stiu ce muzica, ca vine in fuga din alta camera cand ii pun la calculator o melodie care-i place, ca rade la unele desene ca de o gluma super buna. Ca uite cum se ascunde dupa nu stiu ce chestie, ca apoi sa iasa usor zambind la mine, invintandu-ma sa ne jucam “Bau!”. Si trebuia sa le dau dreptate.

Apoi il vedeam iarasi fara stare, anxios, suparat ca este limitat de peretii apartamentului, cerandu-mi afara mereu, agatandu-se si urcandu-se pe usa cum putea el, doar-doar sa-l scot din casa. Si patruland fericit, dondanind cu si pentru el, pe limba lui, la nesfarsit, in parc, pe strada, la mall. Si ma supara ca nu ma asculta si ca ma ignora cand ii spuneam ca daca nu vine cu mine in alta parte, eu plec si il as acolo. Habar n-avea, chiar daca ma indepartam putin. El isi vedea de treaba lui, de mersul lui, de interesele lui, de dondanelile lui. Ma simteam prost fata de alte mamici cu copii in parc sau la locurile de joaca, ca nici macar nu-si intorcea capul cand il strigam. La fel ma simteam uneori si la baby gym, cand n-avea chef sa faca nimic din ce ne cerea instructoarea si vroia doar sa plece pe traseu de capul lui. Dar apoi se calma si zambea asa frumos cand se canta cantecelul de sfarsit sau se scotea jocul cu forme, ca iar imi trecea supararea si nelinistea.

And so on, and so on.

Si am decis sa ignor sotul, familia, prietenii, cunostintele, sa nu mai iau de buna la nesfarsit chestia asta cu orice copil are ritmul lui, e unic, ca este la varsta la care e doar interesat de mers si nu de altceva, mi-am ascultat instinctul de mama, mi-am ascultat nelinistile sufletului si …. am mers la un psiholog pentru o evaluare.

Iar aici, of, dupa doar o observare din partea doamnei psiholog, fara sa-mi puna in prima faza intrebari, doar observandu-l si facand anumite experimente, mi-a confirmat ceea ce ma temeam: Costin are un deficit de atentie sau -ca sa nu-i punem deocamdata nicio eticheta, ca e prea mic- are o atentie care trebuie mult mai mult exersata si este ceva ce trebuie tinut sub observatie. Da, iarasi, ca la suntul la inima.

Trebuie vazut/ urmarit cum va evolua “chestia” asta cu atentia. Pentru ca Costin nu s-a intors nici macar o data din zecile strigari ale numelui sau de catre doamna psiholog sau de catre mine, nu s-a intors la batai din palme sau sunet de clopotel, la zanganeli si alte cele sau s-a intors prea rar, foarte interesat/captivat de noile jucarii din camera si de modul cum era absorbit in joaca cu ele. Which is not good at all! Si nu are nicio problema cu auzul, a fost controlat. Ramane prea prins in activitaile lui, fara sa-i pese ce se intampla in jur, face cam numai ce vrea el, nu suporta deloc limitele si se plictiseste prea repede de orice jucarie, de orice lucru si vrea sa evadeze din incapere. Which is not good again!! Si e si oleaca cam prea rasfatat…which is not good again!

Au urmat apoi intrebari, grafice, etc. A reiesit si din ele faptul ca Costin e foarte dezvoltat la partea de mobilitate, chiar si mobilitate fina, cu unele minusuri acolo unde n-am exersat eu cu el (chestii gen mancat singur cu lingurita, baut singur din pahar cu apa, etc.), dar are lacune/ o oarecare intarziere la capitolul limbaj, iar partea cu atentia este, hai, sa nu-i spunem ingrijoratoare, dar de urmarit.

Ceea ce nu-mi place deloc. Preferam ca toti ceilalti din jurul meu sa aiba dreptate, iar eu sa gresesc, de data asta. Speram sa fiu eu nebuna si sa am asteptari prea mari de la Costin. Speram sa fie un comportament normal pentru un copil care a descoperit recent mersul, dar uite ca nu prea stau asa lucrurile.

Urmeaza sa facem niste sedinte de stimulare cognitiva la psiholog, pe langa exersarea atentiei acasa, chestie care merge deocamdata frustrant si dezamagitor.:( Initial incercam sa facem sedintele intr-un grup de 3-4-5 copii, daca si parintiii acestora vor fi de acord ca si Costin sa faca parte din grup, avand in vedere ca este foarte posibil sa fie un element (ce ura suna “element”) perturbator, sa-i distraga pe ceilalti de la activitatile desfasurate, sa-i agite, pentru ca probabil va refuza sa faca ce i se va cere sau va ignora total terapeutul ori va plange ca forma de protest. Daca treaba asta nu va functiona, vom incerca sedinte individuale. Vedem…

Cum e treaba aia cu “de ce ti-e frica, nu scapi!”? O stiu pe pielea mea acum!:(

Jurnal din burtica: Totul pentru Bibi. Avem nevoie de sustinerea voast...

2011-12-08T22:52:00.000+02:00

Jurnal din burtica: Totul pentru Bibi. Avem nevoie de sustinerea voast...: Prima surpriza frumoasa pe ziua de ieri a fost cantecul scris de Dana Nalbaru pentru Bibi. Si filmuletul facut tot de ea. Superb, emotionant...

sensul iubirii: 848 848 848

2011-12-08T14:47:00.001+02:00

sensul iubirii: 848 848 848: 848 Trei cifre. Sau cum a ajuns viaţa unui copil sa atârne de un fir de telefon fără fir. O viaţă întreagă m-am plâns. Că nu am, că nu po...

Bibi needs your help!

2011-12-07T15:05:00.001+02:00

Fara cuvinte:

St. Nicholas Party:)

2011-12-06T22:40:00.010+02:00

Pe principiul" Daca-i bal, bal sa fie!", cum astazi am primit vizita primului dintre mosii de decembrie, plus ca a fost si zi de sarbatoare, Sf. Nicolae (La multi ani! - celor care si-au sarbatorit ziua numelui), am mers si la o petrecere de Mos Nicolae, organizata la Casa Latina,mai exact la unul din locurile de joaca de aici: Aventuri in jungla.

Noi am vrut sa organizam petrecerea de motz aici, dar n-au fost locuri libere la data pe care o doream noi pentru petrecere. Oricum va recomand locatia pentru zilele in care doriti sa iesiti cu picii sa mancati in oras, pentru ca la locurile de joaca (Peter Pan si Aventuri in jungla) nu se fumeaza in interior si exista mese pentru adulti in prelungirea spatiului cu topogane, saltelute cu aer, bile, etc., unde se pot servi bucate alese din restaurant (mancare traditionala si nu numai, cu denumiri chiar haioase, portii generoase, preturi OK, in mare): copilul se joaca sub ochii parintilor care pot manca si ei linistiti in oras. Dar sa sunati in prealabil, este posibil ca locurile de joaca sa fie rezervate in totalitate pentru vreo petrecere privata si sa nu se accepte alti copii din afara.

Petrecerea in imagini a fost cam asa:

Locul de joaca, in prelungirea spatiului pentru adulti:

Mesele de adulti:

Care or fi pantofii mei? Or mai fi ceva jucarii prin ei?

Ne-au placut desenele de pe pereti:

Nu vreau poza!!!

O mare de animale din jungla:)

Sa testam topoganele:

Animatorul asta ma plictiseste!!!

Mai vreau pe topogan!

Nu pot sa prind baloanele astea:(

Cele mai interesante jucarii: sticlele de orice fel!

La o partida de fotbal:)

Mami, vreau acasa!!!!

La final am primit si o punga-cadou cu dulciuri, toate nepotrivite pentru Costin, cu exceptia portocalei, asa ca ne bucuram si noi, adultii-parinti, de Mos Nicolae.:)

Ne-a vizitat Mos Nicolae:)

2011-12-06T13:59:00.007+02:00

Costin nu a parut deloc interesat aseara de cine e Mos Nicolae, de ce trebuie sa lustruim ghetutele pentru el, ce e aia lustruit si nici macar nu parea ca a priceput ce-s alea ghetute.:)

Era mai interesat, ca de obicei, sa patruleze dintr-o camera intr-alta, sa vada ce mai poate demola, cara dintr-o parte in alta, apoi de ce nu mai face baita mai repede, era in stare sa se bage imbracat in cada, va spun!

Intr-un final, l-am culcat.

Intre timp mami si tati au pregatit incaltarile pentru Mos. Care nu s-a lasat deloc asteptat si le-a si umplut.:)))

Dimineata Costin s-a apropiat circumspect de zona incaltarilor si a cadourilor...si a inceput sa le analizeze:

Mami si tati n-au primit nimic. N-au fost cuminti.:)))

Si au fost prea (pre)ocupati cu Costin si cadourile lui.:)

Duminica, in Magic City

2011-12-05T15:24:00.007+02:00

Talcioc Urban de iarna: pentru Bibi

2011-12-05T15:18:00.001+02:00

Despre vremuri: Talcioc Urban de iarna: Am ales sa mai facem editie de Talcioc Urban pentru Bibi, nu pentru ca nu avem ce face acasa, ci pentru ca editia din 12 noiembrie mi-a demo...

Leapsa: Bloggaresc si daruiesc – 3 lucruri gratis

2011-12-03T15:34:00.011+02:00

Am primit de curand o leapsa de sezon de la o fata draga din bloggosfera: sa daruiesc trei lucruri de-ale mele, pe care nu le mai folosesc sau nu le-am folosit. Ca doar suntem in decembrie, luna cadourilor.:) Le postez undeva pe un site, se inscriu doritori la ele cu mesajele lor "de ce isi doresc obiectul", iar eu aleg dintre cei inscrisi cui daruiesc obiectele, la expirarea termenului.

Am stat, m-am gandit, am facut "curat" prin casa, n-am lucruri de designer, parfumuri de firma, dar am ceva obiecte utile si dragute, zic eu (si altii, ca deja am cate un inscris la fiecare dintre obiectele postate, intr-un rastimp foarte scurt:), pe care nu le-am folosit deloc sau de multa vreme. Asa ca am ales sa daruiesc urmatoarele:

1. Un sirag de margele negre, pictate si realizat manual. L-am cumparat de aici, pentru Bibi, si aleg sa le daruiesc mai departe, sa bucure o alta persoana, ca eu nu prea am avut ocazii sa le port si nici nu prea se intrevad astfel de ocazii.

Il gasiti aici:)

2. Un set de doua albume foto, nou-nout

Il gasiti aici:)

3. Un Larousse- Copilul tau: ghid practic de la nastere la 6 ani

Il gasiti aici:)

Sper ca aceste obiecte chiar sa bucure sau sa ajute pe cineva!

Daca doriti sa preluati leapsa, sa fiti mini- Mos-Craciun pentru cineva necunoscut, cu obiecte pe care le aveti prin casa si ar fi de dat, va invit sa o preluati cu placere!

Spor la gasit si pregatit cadouri si la daruit!:)

O luna decembrie cat mai frumoasa!

1 Decembrie

2011-12-01T22:29:00.007+02:00

La multi ani, cu un pic de intarziere, Romania! Un viitor bogat, din toate punctele de vedere, iti doresc!:)

Si bine a venit iarna!:) Sper sa fie o iarna scurta, cu multe zile cu soare, sa putem sta mult (ma rog, in limite de sezon) pe-afara, sa ne biciuiasca gerul obrajii, ca sa fie rumeni. Dar sa avem si zapada de sarbatori!

Noi am petrecut ziua nationala in trei, cum tati n-a lucrat. Sper ca v-ati distrat la parada, care ati mers, cred ca a fost interesant. Noi am ratat-o, ca am avut sedinta de baby gym la 11.15, asa ca dupa un mic dejun tarziu am dat fuga sa facem miscare. Da, ei au lucrat si astazi.

Apoi acasa, dupa un refuz de pranz din partea lui Costin (a mancat totusi lapte cu cereale), obosit de atata sport, puiul nostru a tras un somn de vreo trei ore, de la 13.00 la 16.00. In acest rastimp am primit si produsele comandate de pe Bibi Fan Page (daca doriti sa faceti un gest frumos in prag de sarbatori, dar sa cumparati si ceva cadouri, pentru voi sau cei dragi, ca e sezon, puteti vizita pagina de fani ai lui Bibi, baietelul suferind de anemie aplastica si care are nevoie de mult ajutor din partea noastra ca sa se faca bine, si sa comandati ceva de acolo, transferand banii in contul lui Bibi)

La trezire am fugit repede in Cismigiu, sa luam o gura de aer cat mai era inca lumina si am testat asa in fuga locurile de joaca, patinoarul si am mers sa vedem si bradul inca neornat.

Am fost foarte prost inspirati sa mergem dupa plimbarea in parc in AFI, in ideea sa mancam si noi, iar Costin sa-si serveasca iaurtul, apoi sa bagam niste alergare si joaca la Zorky. Mre greseala! Se sarbatorea ziua nationala, ziua ProTV, plus ziua AFI...coada din toate partile pana sa parcam masina, iar inauntru o aglomeratie cum de multa vreme nu mi-a fost dat sa vad...un concert al unei trupe de care eu n-am auzit, dar sunt rau in urma la ce e in voga zilele astea in randul tineretului, cu un vacarm, o nebunie, galagie si agitatie de nedescris. Noroc ca la Nordsee, unde au si scaune de masa pentru bebe, angajatii isi pazeau cu sfintenie mesele (ca pustimea nu consuma nimic, spre disperarea celor din zona restaurante) si am gasit loc liber, altfel in jurul nostru erau urcati pustani (si nu numai) pe mese, scaune, balustrade, orice...nu va puteti imagina.

In fine, concertul a fost scurt, agitatia s-a mutat afara la artificii, apoi la brad unde s-au aprins luminitele, asa ca am putut sa ne bucuram intr-o oarecare liniste de activitatile prevazute de acasa: eu la manichiura, tati & bebe la locul de joaca, apoi o tura cu trenul prin mall si...acasa.:)

Un sfarsit de saptamana frumos tuturor!

30 noiembrie

2011-11-30T13:34:00.004+02:00

Pentru ca astazi este Sf. Andrei, doresc LA MULTI ANI si numai lucruri frumoase tuturor celor care-si sarbatoresc ziua numelui astazi!

Si pentru ca astazi este ultima zi de toamna, sa ne bucuram din plin de ea! Toti!

E soare afara, dar cam cu dinti. Un pic frig, un pic de vant, dar soare si senin. Noi am stat deja pe-afara mai bine de o ora si am venit in casa cu pofta de mancare si de somn...bine, mai mult Costin, care dealtfel si doarme dus acum, dupa ce a mancat, cum n-a mai mancat de multa vreme, un pahat mare Avent cu avocado, ou si iaurt.

O zi frumoasa tuturor!

P.S.: Cine a pus grau la incoltit, sa-i creasca mare-mare si sa aiba un an frumos, cum n-a mai avut demult!

La fel le doresc si celor care n-au pus grau la incoltit.:)

Treisprezece luni

2011-11-28T13:30:00.005+02:00

.... sau 1 an si o luna. Iata-ne si aici (chiar daca asta a fost cam acum o saptamana)!:)

Date tehnice:

- 9,450 kg,

- 78 cm.

Suntem pispirei.:)

Abilitati noi:

- insira inelele pe bat, ca pana acu' mai mult le scotea sau se enerva ca nu reuseste sa le bage si azvarlea cu cercurile respective in toate partile;

- baga formele prin gauri- nu intotdeauna alea care trebuie, de fapt mai mereu alea care nu trebuie, dar e perseverent, asta e cel mai important si reuseste cumva sa strecoare o inimoara prin gaura de cerc, de exemplu;

- rasfoieste, in sfarsit, cartile, cele doua carti textile Lamaze (Panda's Pals & Peek-a-Boo Forest), cu pagini fosnitoare, pe care i le-am lasat la indemana, unde ii denumesc din cand animalele si ii imit sunetele scoase de acestea...si e foarte atent, chiar repetam treaba asta de 3-4 ori;

- se invarte singur pana ametesc eu si se distreaza ca se dezechilibreaza atunci cand se opreste;

- reuseste uneori sa urce singur pe canapea, pat sau fotoliu, ca de coborat stia deja (se punea pe burta si cobora picioarele usor, pana atingea solul, apoi isi dadea drumul): urca un picior, se prinde cu mainile de ce apuca si se forteaza cu toate puterile sa urce;

- se ridica singur de jos, fara sa se sprijine de obiecte sau de noi, doar impingandu-se in brate (mai are probleme de echilibru si uneori imi da impresia ca o sa cada in cap, dar de cele mai multe ori ii iese);

- urca scarile de-a busilea, daca nu-l sustin eu sau nu se sustine de ceva sa le urce in picioare:), dar a invatat sa treaca singur fara sprijin peste praguri, denivelari, nu-mi mai cere mana de fiecare data;

- mananca singur dintr-un mar intreg, cu tot cu coaja si mananca cam un sfert, asa;

- apasa toate butoanele intalnite in cale, de si de la orice...si tot incearca sa descifreze misterul surubului, ca al capacelor de sticle l-a cam descifrat, din pacate, trebuie sa strangem sticlele foarte bine;

- se supara foarte tare ca nu mai poate sa deschisa frigiderul si usile de la dulapul de sub chiuveta, asta pentru ca le-am blocat sa nu mai scoata borcanele de pe rafturile frigiderului, respectiv gunoiul din cos;

- nu are mania scoaterii lucrurilor afara din dulapuri sau sertare, in schimb, desi ii place si reuseste sa le deschida pe majoritatea;

- ii place sa se infasoare/ desfasoare in perdea;

- se straduieste sa foloseasca creioanele de colorat, dar le prinde de la mijloc si tine varful in sus, asa ca nu-i iese si se enerveaza; prin urmare le roade un pic;

- ii place agitatia, copiii care se joaca, alearga, mai ales daca sunt mai mari, ii place oriunde altundeva decat in casa, indiferent ce jucarii scot la iveala;

- rade in hohote la unele desene animate de pe Duck, ca de o gluma super buna, preferatele lui fiind cele cu animalele la zoo sau cu formele care scot sunete gen "boing- boing", precum si pompierii;

- in bombaneli sunt de notat multe-multe silabe noi (per ansamblu, e mult mai "vorbaret"), precum si niste intonatii de toata frumusetea, mai sa zici ca le canta:)...dar cuvinte ca atare pauza; zice un "-pa" la apa, dar asta e cam tot ce-mi dau seama ca ar zice din toate dondanelile lui;

- este foarte iubitor si ii place sa se alinte si sa fie rasfatat si mereu bagat in seama.

Face multe lucruri minunate cu care ne surprinde zilnic, dar multe le uit pana sa le scriu aici. Shame on me! Sa scriu mai des, nu?

Julituri, vanatai, raceli s.a.m.d.

2011-11-28T11:30:00.007+02:00

Am revenit in Bucuresti, dupa deplasarea de o saptamana la parintii mei. "Bilantul" minivacantei este:

1. Un nas de Costin julit. Rau. Dovada:

Asta pentru ca intr-una din dupa-amiezele sau mai degraba serile (ca dupa 17.00 e deja noapte afara) petrecute intre ora 17.30 si 20.30 la un loc de joaca indoors, unde ne refugiam de frigul, vantul si umezeala de afara, Costin s-a dat pe topoganul gonflabil (cu aer) ...cu fata. Mda, o noua metoda; zic ca am avut noroc ca doar nasul era julit asa si nu toata fata.

2. Una bucata vanataie care a trecut prin diverse stadii de culoare (acum la un verde mai deschis) pe obrazul drept.

Asta pentru ca intr-una din diminetile (dupa masa de fructe de la 10.00 pana pe la un 12.00) petrecute la zoo (ca tot e practic in fata blocului la ai mei), unde am hranit ursi, cai, ponei, asini, lame, caprite, oi, porumbei si alte necuvantatoare patrupede sau inaripate, Costin dornic sa vada animalele cat mai de aproape s-a bagat cu tot cu fata in gardul ce delimiteaza trotuarul de zona cu gazon pana-n custile animalelor. Dar nu s-a bagat asa usor, ci s-a izbit de zici ca vroia sa smulga gratiile.:(

3. Niste mucisori- noroc ca au fost doar atat si au trecut in doua-trei zile, fara spray-uri& picaturi nazale sau altceva.

4. Niste nopti semi-albe pe motiv de maselute. Adica ori dormea de la 22.00 pana pe la 00.30 si apoi concet de maraieli, plansete, gemete pana pe la 2.00-3.00, ori dormea pana la un 2.00, apoi pauza pana pe la 4.30. Super!:(

5. O mama racita cobza (adica moi). M-am trezit duminica dimineata anchilozata- nu-mi simteam capul, ceafa, umerii, spatele, practic ma dureau toate oasele. Capul cel putin simteam ca se prabuseste in fata. Si am un nas curgator rau, dar rau, ca azi-noapte (n-am inchis iarasi un ochi, pe motiv de maselute care l-au trezit pe Costin din jumatate in jumatate de ora practic, pana la un 5.00, in ciuda celor doze de Dentinox aplicate local si a unei doze de Nurofen, si a nasului meu extra curgator) imi venea sa-mi pun doua servetele in nari...si chiar am facut asta in unele momente, fara vreun succes.

Un inceput de saptamana promitator: o mami zombi din cauza racelii si privarii de somn si un Costin marait si suferind din cauza maselutelor. Si mai suntem si consemnati la domiciliu astazi, fara iesit afara sau baita diseara. Ca am fost dimineata sa mai facem un alt vaccin: PRIORIX. Cica urmarile (febra & eruptii cutanate) pot aparea dupa 6-7 zile si pot dura 3-4 zile.

In alta ordine de idei Costin a mai luat in greutate, are 9,450 kg. Slabut, avand in vedere ca la 1 an ar fi trebuit sa aiba in jur de 10 kg si el are deja 1 an, 1 luna si 1 saptamana. Dar a luat, fata de cele 9 kg de acum o luna. Nu prea am recuperat sutele de grame pierdute in episodul cu rotavius, dar asta e. Si a crescut doar cu 1 cm, avand acum 78 cm.

Am primit si meniu 1-3 ani, cica trebuie sa mai diversificam mancarea si sa ne rupem usor de mesele bebelusesti, doar suntem pici, cu trei mese principale si doua gustari. Adica pe langa lapticul de dimineata trebuie sa mai papam un ceva: paine cu unt si gem/miere/dulceata/ branza de vaci frecata cu rosie/ cas dulce/ cascaval ras/ urda/ telemea desarata/ pateu de ficat preparat in casa/ sunca de pui sau Praga/ ou fiert tare/ ochiuri romanesti/ omleta cu marar. Apoi la gustare in afara de fructe mai putem papa niste salata de cruditati sau chiftelute de morcovi si mere sau prajitura cu mere/branza/dovleac preparata in casa etc. Masa de pranz poate avea doua feluri, cu supa/ ciorba si felul doi. A doua gustare din zi sa nu mai fie iaurtel simplu, ci cu ceva pe langa (placinta/ prajitura/ pandispan de casa, salam de biscuiti, etc). Si sa avem si o cina, gen macaroane cu branza, budinca cu branza, papanasi fierti cu branza, orez cu lapte, paste cu sos de rosii, mamaliga cu branza si smantana, cartofi umpluti cu branza, lapte cu cereale. Ya, right! Costin abia mananca jumatate din meniurile bebelusesti. In fine, om vedea cum de descurcam si cu mesele astea...

Monday morning mantra

2011-11-28T10:47:00.003+02:00

De insusit si pentru mine:

"Re-posting MY MONDAY MORNING MANTRA:
Today, I will see my child with new eyes.
I will take care of myself, mind, body and soul.
I will put fresh, whole and healthy foods into my body.
I will move my limbs to music, ride a bike, strike a yoga pose, walk.
I will look at autumn leaves as if I've never seen them before.
I will express my creative spirit.
I will stare down my fear & ask it a loving question: how may I help you?
I will break free of my rut.
♥ Lu
P.S. In the event that my rut is still there tomorrow, I will repeat and explore more "will power"...until my rut throws its hands up and says, "OK, I'm outta here." Have a will-full day. :)"

Something for me to remember...

2011-11-24T22:48:00.006+02:00

‎"De-a lungul vietii, cele mai inutile emotii sunt sentimentul de vina pentru ceea ce s-a intamplat si teama pentru ceea ce s-ar putea intampla." — Dr. Wayne Dyer

Un somn lung si o zi frumoasa

2011-11-21T22:10:00.004+02:00

De cand sunt mamica de Costin am ajuns sa apreciez zilele ca reusite/ mai putin reusite, frumoase/ mai putin frumoase, in functie de cand de bine doarme, mananca sau cat de marait este Costin. Nu conteaza sau conteaza mai putin cat de frumos este afara (desi uneori este o legatura directa intre cele doua, dar nu mereu), ce alte lucruri interesante se intampla cu mine in afara activitatilor care se invart in jurul lui Costin. Nu. Costin este barometrul starii mele de bine.:)

Astazi a fost o zi frumoasa. Nu, nu afara, ca a fost frig, umed, ceata si chiciura. Brrr. Am iesit pana-n pranz o tura de cam o ora de mi-a inghetat efectiv toate cele. Vina mea, ca eram imbracata cam subtire, noroc ca am fost mai inspirata in alegerea hainelor baiatului, care la intoarcerea acasa nu avea decat mainile reci, ca nu vrea sa stea cu manusi.:(

Dar in casa...un vis. Costin s-a culcat destul de devreme duminica seara, obosit de activitatile de peste zi, drumul pana la parinti, vizita la prieteni, dar a dormit bine. Si mult. S-a trezit undeva pe la un 2.00 pentru suzeta, apoi pe la 6.15 pentru lapte, dar in rest a dormit de la 21.30 la 8.00. Hmmm, ce frumos!

Si apoi, fiind la mama acasa (pentru o saptamana) cu ea pe urmele lui, am mai lenevit in pat pana la un noua, chiar daca - cu usa camerei deschisa- mai eram invadata sa primesc niste palmute dulci peste fata, un fel de leapsa de la Costin, mai un tras de par, mai un trantit de usi la sifonier. Am suras in liniste si impacare intinsa in pat, in asternuturile moi si parfumate, simtind caldura casei, mirosul familiar al copilariei mele, chicotelile si hlizelile lui Costin in cercetarea camerelor -noroc ca la mama sunt patru camere, doua holuri mari, plus unul mic de trecere, doua bai, doua balcoane, o bucatarie, fata de apartamentul nostru cu numai doua camere, un hol, o baie, o bucatarie...si fara balcon:(-, in imp ce se juca un fel de de-a v-ati ascunselea/ prinselea cu mama. La micul dejun am reusit sa stau si eu pe scaun (noroc cu mama!), chiar daca piciul a vrut sa mi se alature, am mancat impreuna...si a mancat bine si Costin.:)

Iar dupa plimbarea pe afara si masa de pranz (asa si asa) a urmat un alt somn de pranz de vis. Trei ore si jumatate ! Cu o trezire dupa doua ore ore si jumatate de somn dus, in care nici nu si-a schimbat pozitia, de nu mi-a venit sa cred de-a lungul celor trei verificari.:) Si apoi inca un somn dulce, de cam o ora, cu mainile si piciorusele incolacite in jurul meu, cu palmutele parca masandu-mi usor fata sau palpandu-mi parul, sa vada daca mai sunt acolo sau nu, cu cascaturi prelungi si intinderi arcuite din toate incheieturile, cum numai un bebelus/ pici poate face!:)

Si o dupa-amiaza/ seara de alergari, harjoneli si chicoteli intense la noul loc de joaca descoperit in orasul natal. Si iarasi in pat la 21.30.

Yup, ce zi frumoasa!:)

Sfarsit de toamna, in Cismigiu

2011-11-19T13:00:00.004+02:00

La stomatolog

2011-11-18T17:59:00.004+02:00

Povesteam de curand ca ne tot chinuie niste maselute (ma refer aici la Costin, ca eu stau destul de bine cu dantura, desi n-ar fi rau sa-mi fac si eu timp pentru un control). Gingia este umflata, dar umflata rau, fara exagerari, in patru zone- sus, jos, dreapta, stanga- in dreptul unor maselute. Motiv de maraieli zilnice, plansete si treziri nocturne, ba chiar si niste febra; si refuz de papat cu lingurita, rar mai reusim cate o masa cap-coada, uneori si la biberon plange cand se atinge in zona gingiei si trebuie sa folosesc niste gel pentru calmare (Dentinox, Calgel) pentru ca sa-si termine de baut laptele.

De doua zile insa gingia din zona dreapta jos s-a umflat si mai tare, nici nu credeam ca este posibil, si a capat o culoare grena-vinetie. Ne-am cam panicat, si eu si sotul, si am stabilit sa facem o programare la stomatolog. Ieri am uitat, dar astazi si mai speriata de faptul ca piciul Costin refuza cam orice masa de solide, am sunat pentru o programare. Intai la Medlife, unde am aflat ca au si stomatologi care pot trata copiii, dar ziua de astazi era full si sambata nu aveau program, iar eu vroiam sa-l vada cineva urgent, sa ma linistesc. Mai ramanea varianta sa merg astazi la Medlife Grivita si sa vorbesc direct la receptie sau cu asistenta doctorului, sa ne strecoare printre programari.

Apoi mi-am amintit ca am citit la una, doua mamici cu experienta de o clinica stomatologica pentru copii, destul de aproape de noi: Dent Estet 4 Kids & 4 teens. Povestile sunau tare bine, precum si descrierea de pe site, si am sunat. Am avut noroc si am gasit un loc liber astazi, la ora 16.30. Nu tocmai bine, era posibil ca Costin sa doarma la ora aia sau abia sa se trezeasca, dar am zis ca ma descurc eu cumva sa ajung la timp.

Si am avut iarasi noroc. Avand in vedere ca astazi Costin s-a trezit pe la 7.00 si am iesit vreo doua ore pe afara fiind cald si soare (asta dupa vreo doua-trei tentative total nereusite de a-i da masa de fructe, intre 9.00 si 10.30), pe piciul meu l-a luat somnul inca de la locul de joaca si abia am ajuns la 12.30 cu el neadormit in casa. Nu a vrut sub niciun chip sa manance legumele cu carnita, se freca deja de zor la ochi, maraia stins, n-am mai insistat si i-am facut un biberon cu lapte si cereale si a adormit dus, pe la un 12.40. Foarte bine, m-am gandit ca se trezeste pe la 15.00 si avem cam o ora timp sa ajungem. Dar piciul meu pe la 15.20 nu dadea semne ca vrea sa faca ochi, asa ca l-am trezit eu incetisor, l-am imbracat usurel si am purces spre clinica stomatologica, undeva in apropiere de Manastirea Casin. Am iesit pe la 15.40 din casa si am ajuns foarte repede (am mers cu tramvaiul 41 care si vine des si merge foarte rapid), pe la 16.10, asa ca am avut un pic de asteptat, cum ne-a venit randul abia la 16.50.

A trecut insa destul de repede timpul cat am asteptat, clinica arata tare bine, mai mult ca un loc de joaca. Au o camera mare langa receptie cu fotolii si canapele comode, mocheta groasa si multe jucarii, inclusiv un joc video pentru copii mai maricei. Se poate desena, au multe culori si foi de colorat date de asistente, peretii sunt frumos decorati, au si flori in ghivece si acvari cu pesti. Si curtea arata bine, cu un leagan si o casuta de pitici, plus o banca, cred ca e placut si vara sa astepti. Foarte primitor si children friendly. Costin s-a jucat cu niste masinute, cuburi si alte cele. Personalul este dragut, vine cineva sa stranga mereu dupa copii jucariile, au stat cu Costin cat am completat eu un formular.

Doamna doctor stomatolog parea draguta, desi nu am petrecut prea mult timp cu dansa. Nu a fost cine stie ce consult si nu ne-a dat mari sfaturi, deci am fost un pic dezamagita, dar cred ca si din cauza ca se grabea, fiind in intarziere cu programul. Ne-a dus intr-un fel de camera (nu cabinet, fara scaun stomatologic) sus, ca sa nu-l sperie si doar s-a uitat rapid in gurita, nevrand sa-l chinuie sau sa-l sperie, cel putin asta a fost justificarea. A zis ca ce are este un hematom de crestere maseluta, absolut normal si deloc grav si ca arata mai rau decat este de fapt. Si ca piciul nostru are gingiile destul de groase, motiv de hematom si de o rasarire a maselutelor asa de lunga durata si de dureroasa. Ne-a recomandat Gengigel, pentru durere si ...atat. Niciun alt sfat legat de periaj, mese si alte cele si ne-a recomandat ca, in caz ca nu mai sunt probleme, sa revenim la controale periodice dupa varsta de trei ani. N-am stat mai mult de 5 minute inauntru.

Consultul pentru copiii sub trei ani nu se plateste, este gratuit. Poate din cauza asta a fost si usor expeditiva doamna doctor sau poate din cauza programarilor usor date peste cap si a faptului ca problema lui Costin nu era deloc serioasa.

Cel putin ne-am linistit si asteptam cu rabdare (sau nu:)) rasarirea maselutelor. Speram cat mai curand si cu cat mai putine plansete si nopti albe.

Un mormoloc la somn:)

2011-11-16T23:46:00.000+02:00

31

2011-11-16T16:42:00.008+02:00

Anul trecut, la patru saptamani de la nastere, schimbam prefixul. Astazi implinesc 31 de ani. Nu ma intrebati unde a aburat un an, habar n-am.

Sunt acolo unde mi-am dorit sa fiu, unde m-am gandit ca o sa fiu sau ca ar trebui sa fiu, cu ani in urma. Am terminat doua facultati (ce mi-am dorit), un master, am un serviciu stabil si un salariu acceptabil (ma rog, acum o indemnizatie de crestere copil acceptabila) intr-o firma internationala, cu un colectiv frumos per ansamblu, o casa, o masina (de familie, poate in curand si una a mea, ca pe ultima am reusit sa o fac praf), un sot care-mi seamana mult in atitudini, interese si gandire si cu care sunt de multe ori pe aceeasi lungime de unda, un copil frumos, parinti care ma iubesc si care nu depind de mine si nu ma impovareaza cu grijile lor, un frate care ma impresioneaza de multe ori prin empatie si profunzime, desi e mai mic decat mine si-l vad inca ca pe copilul ala pisalog pe care trebuia sa-l car dupa mine peste tot, prieteni vechi (din liceu), (cativa) colegi buni si (unii) oameni deosebiti in jurul meu. Am mers in vacante frumoase, am vazut locuri frumoase. Am vazut si am facut lucruri interesante. Si totusi...

A fost un an frumos? A fost! Dar a fost si cel mai dificil, obositor si plin de incarcatura emotionala an din viata mea de pana acum! Am plans in anul ce a trecut mai mult decat in toti anii de maturitate. Cred ca am mai plans atat prin adolescenta, atunci cand orice problema mica mi se parea o drama. Ma resimt teribil, de parca un camion-monstru a tot trecut peste mine si peste sentimentele mele inainte si inapoi. Si asta de mai multe ori.

Ma dor toate oasele, mijlocul -nu mai spun, iar uneori seara imi simt talpile arzand de oboseala, de parca as avea 60, nu 30 de ani (ma rog, de astazi 31!) si as fi alergat la maraton. Gravideala a fost floare la ureche!

Si fac miscare la greu, zilnic: strangand dupa Costin, urcand si coborand cate 4 etaje (stam la 4 din 4, bloc fara lift) cu el in brate, plus bagajele de rigoare (mereu cu un rucsac in spate, cu apa, biscuitei, pampers, hainute, etc.), de mai multe ori pe zi, batand km intregi cu el de mana, in brate sau pe langa el, pe-afara sau pe unde mergem; ma dau in leagane, topogane, roti s.a.md.; il urc si-l cobor din masinute, de pe animalute, incerc sa nu-l las sa se sinucida pe scarile rulante si ma plimb la infinit cu liftul prin mall-uri, in timp ce Costin se invarte in jurul meu in cerc pana ametesc (si eu rezist eroic, taica-su dupa 2-3 rotiri il ia in brate, ca nu mai suporta!); mergem la baby gym si la tot felul de locuri de joaca unde nu stau niciun minut locului.

Mananc de cele mai multe ori in picioare, pe fuga, cu Costin agatat de mine sau aruncandu-se din scaun lui urland, ca vrea exact mancarea din gura mea, desi i-am pus fix acelasi lucru si lui in mana si l-am instalat frumos in scaunelul lui, uneori si in fata postului de desene animate favorit. Apa de multe ori nici nu-mi amintesc daca am baut, imi dau seama dupa buzele mult prea uscate, senzatia de uscaciune de pe limba si durerea de cap ca nu am mai baut de ceva vreme, iar cand imi amintesc sa beau si ma simt in siguranta cu Costin distras de vreo jucarie, fix cand duc sticla/ paharul la gura ma trezesc zgaltaita sau mi se da peste mana...parca are senzor care-i spune ca mananc sau beau eu ceva. Iar sa mananc sau sa beau ceva ce Costin nu are voie (gen cafea, cola, prajitura cu ciocolata) e deja aventura: se lasa cu niste urlete ca nu-i dau si lui, de mai bine ma las pagubasa. Si orice activitate casnica are loc cu Costin agatat de un picior de-al meu sau cu mine cu un ochi la legumele pe care le curat si cu unul la el sa vad de unde ar putea sa se arunce sau ce sa traga ori ce sa demoleze.

Iar noptile,....dar sa nu mai amintim de nopti! Nu-mi amintesc o noapte dormita cap-coada, fara nicio trezire si un somn de la 22.00 la 6.00/7.00...de...mai bine de 1 an. Au fost primele luni cu papat din 3 in 3 ore zi si noapte, apoi colicile, apoi dintii sau alte motive de trezire si acum maselutele. Si mai sunt o gramada de iesit. Si apoi...cine mai stie...

Iar emotional ma simt intr-un roller-coaster! Am zile asa frumoase, cu un Costin cuminte si cu lucruri interesante si oameni frumosi, zile asa si asa si zile asa groaznice de as fugi oriunde in lume, numai sa nu fiu unde sunt in acel moment. Groaznic ce scriu, nu?

Mda, sunt in priza - fizic si psihic- pe tot parcursul zilei si alergata, Costin (si nu numai el!) are grija sa ma mentin in forma. Ciudat, ca efectul e contrar! Ma simt grasa, neingrijita, chiauna, obosita si debusolata. Ma surprind de multe ori privindu-ma din afara si ma gandesc unde zboara zilele, scaldate in aceeasi rutina zilnica, desi fac lucruri (ma refer la iesirile din casa) cat de cat diferite Ma uit la mine si ma intreb cine sunt, unde sunt, ca parca nu sunt eu atunci, acolo. Si nu-mi place de mine si nu-mi place cum ma simt.

Am incercat sa ma apuc de dieta de vreo 3-4 ori pana acum, am esuat lamentabil, ba chiar am mai multe kg in plus decat inainte sa-mi vina astfel de idei si oricum mai multe decat atunci cand am nascut, ca sa nu mai vorbim de momentul cand am ramas insarcinata. Tragic!

Am incercat sa-mi cumpar lucruri pentru ingrijire si infrumusetare sanatoase, bio, handmade, sa ma ocup mai mult de mine, bani aruncati de pomana. Cine are timp de pierdut, minute pretioase cu demachiere, tonifiere, crema, masti de fata, exfolieri, etc...zac practic nefolosite pana la expirare. De machiaj nici nu mai vorbesc, nu ma caracteriza nici inainte de nastere. Abia am timp sa ma spal pe dinti, pe fata si sa fac dus, si asta pe fuga, cu sotul grabindu-ma ca nu stiu ce face Costin, ca nu stiu de ce urla Costin, ca....

Am mai mers cat de cat lunar la cosmetica, merg cat de cat regulat si la manichiura/pedichiura (cam la doua saptamani), mai merg si la un coafor, la un tuns si vopsit din an in Paste, sa zic asa, dar de fiecare data stau cu sufletul la gura, ca daca plange baiatul, daca taica-su nu-si da seama ce vrea, daca a cazut, daca..., daca... si ma simt groaznic de vinovata ca nu sunt atunci langa el si, chipurile, ma "rasfat" cu chestii femeiesti. Si la final fug repede la copil, transpirata si surescitata, de multe ori stricandu-mi unghiile proaspat vopsite, ca, deh, copilul vrea la mami cum o vede.

Am cumparat ceva haine frumoase. Cine si unde sa le poarte, nu ies din blugi sau pantaloni de tavaleala si pantofi sport, oricum chestii care se imbraca super simplu si rapid. Cine are timp de gateala, cand de multe ori nici nu stiu ce mancare am lipita prin par de la masa de fructe/ legume sau ce iaurt am intins pe fata sau prin zone pe care nu mi le-as imagina. Cand ies afara transpirata toata, dupa ce l-am alergat pe Costin sa-l schimb, sa-l imbrac si a urlat pana la iesirea din scara de m-au stiut toti vecinii, din motive total necunoscute, ca doar i-am povestit ca mergem afara, la joaca, la copii, etc....

Am incercat sa mai citesc carti, sa ma uit la filme sau seriale pe care inainte le devoram, dar parca nu le mai simt gustul, ma simt la fel de vinovata ca nu spal sau calc pentru copil atunci, ca nu-i gatesc sau ca nu sunt langa el sa ma joc cu el sau sa-i veghez somnul.

Am iesit cu prietenii, cu copiii dupa noi sau fara, ori doar noi trei, la restaurant, la terase, la evenimente. Cand am fost fara copil m-am simtit teribil de vinovata si stresata de privirile acuzatoare ale mamei la intoarcere, ca a plans copilul si ca a adormit suspinand dupa mine cat eu am fost sa ma distrez (mama pur si simplu nu suporta sa planga Costin, i se face fizic rau), cand am fost cu el a fost obositor si stresant si m-am simtit vinovata ca-i deranjam pe cei din jur (ati observat cumva privirile cuplurilor fara copii sau tinerilor de la celelalte mese aruncate celor cu copii- atat de acuzatoare, dispretuitoare si gretoase uneori!).

Mi se pare ca gresesc asa de mult in deciziile pe care le iau in privinta cresterii lui Costin, in modul in care ma port cu el/ fata de el si ma simt groaznic, dar groaznic de vinovata, ca nu sunt o mama (mai) buna.

Ma simt vinovata ca am esuat in privinta alaptatului, ca nu am reusit sa-l obisnuiesc sa doarma in patutul lui (doar pentru ca mi-a fost mie mai comod sa-l las langa mine in pat, intre trezirile de peste noapte) si ca as vrea sa-l mut din patul mare, dar n-am suficienta vointa pentru ce ar insemna asta. Ca nu am reusit sa-l fac sa stea in carucior, dar nici in sling sau Manduca ori in scaunul de masina si ca vrea numai in brate si de cele mai multe ori ma vrea numai pe mine. Si ca ma simt obosita si ca mi-as dori sa stea in carucior/ sling/ Manduca sau sa prefere si alte brate in care sa fie carat. Ma simt vinovata ca poate nu am ales cea mai buna varianta de diversificare. Ma simt vinovata ca i-am mai dat borcanele, ca nu i-am gatit in fiecare zi proaspat si ca i-am mai dat si de pe-o zi pe alta mancarica, ca nu am ales de fiecare data cele mai bio si sanatoase alimente. Ma simt vinovata ca uneori il compar cu alti copii de aceeasi varsta si ca mi-as dori sa stie, sa inteleaga si sa faca mai multe, desi sunt constienta ca fiecare copil are ritmul lui si ca este un timp pentru toate. Si totusi ma simt vinovata ca nu am reusit sa-l invat toate acele lucruri pe care alti copii stiu sau au inteles sa le faca, ma gandesc ca e ceva ce nu fac sau fac gresit. Ca-l las uneori prea mult la desene, ca sa pot sa gatesc, sa fac un pic de ordine, sa fac un dus sau altceva pentru mine. Ca uneori imi mai pierd rabdarea cu el si ca plang de nervi, frustrare si de suparare ca mi-am pierdut rabdarea. Ca aleg de (prea) multe ori parcul de langa bloc sau mall-urile de langa noi, doar pentru ca sunt prea epuizata sa aleg zone mai indepartate si ca poate nu-i largesc suficient de mult perspectiva asupra lumii. Ma invinovatesc pentru vanataile pe care le capata, buzele sparte si juliturile noi. Ca nu il iau in brate de 1-2 ori din zecile de solicitari zilnice, si atunci ca am ceva in mana sau ceva urgent si important de facut, mai ales cand plange dupa cu lacrimi de crocodil...nimic n-ar trebui sa fie mai important decat Costin. Ma simt disperata cand este bolnav, are temperatura sau plange isteric, ma intreb mereu daca nu am facut eu ceva gresit.

Ma gandesc ca e un copil asa de scump, de dulce, de frumos, de deosebit, de bun, de pur si ... ca nu(-i) fac fata, de multe ori, nu atat cat/ nu asa cum imi doresc.

Ma simt vinovata ca uneori imi doresc o pauza. Pur si simplu.

Pentru ca ma simt coplesita uneori de aceasta noua responsabilitate, a cresterii si educarii unui pui de om.

STIU ca sunt mai puternica de atat si ca nu e totul numai alb sau negru. INTELEG ca tine de mine sa-mi regasesc echilibrul interior, ca trebuie sa ma relaxez, sa fiu mai ingaduitoare cu mine, sa nu-mi mai doresc perfectionismul, nici de la mine, nici de la Costin, nici de la ceilalti din jur. SIMT ca sunt un om bun, nici mai bun, dar nici mai rau ca altii, doar un om, cu plusurile si minusurile mele, inclusiv ca mama. Si ca, desi mi se pare ca zilele au luat-o la goana, am o viata intreaga inainte sa fiu o mama asa cum imi doresc pentru fiul meu.

Imi doresc ca la 32 de ani sa nu mai ma simt asa bulversata, mai ales ca mama. Sa imi ofer mai mult credit si sa am mai multa rabdare cu mine. Si cu cei din jur.

Happy birthday to me!:)

Acum un an, la 30 de ani:

Astazi, la 31 de ani:

Am avut parte de o zi frumoasa, fara tort si petrecere, dar cu familia in jurul meu.

Chiar daca m-am trezit iarasi in zgomote de bormasina, au venit ai mei parinti si am mers impreuna in oras. L-am pasat pe Costin in grija lor, la Zorky's Planet si eu am luat un mic dejun tarziu la cafeneaua Paul, cu sandwich cu somon, croissant proaspat si cald si un espreso. Mi-am facut manichiura, apoi am alergat de colo -colo prin mall cu Costin si am ras de rasul lui. Apoi m-am bucurat de un pranz tarziu cu parintii si Costin la Steak House.

Acasa zgomotele de bormasina au incetat in sfarsit. Am primit cadouri frumoase de la cumnata si frate, am primit zeci de mesaje pe telefon, mail si facebook si telefoane de la prieteni dragi.

Sotul a venit seara acasa cu un buchet mare de trandafiri de la el si unul mai mic, cica de la Costin. Si am mers si am mancat in oras toti trei, la restaurantul libanez Al Wady din Afi. A fost placut, relaxant, mancare buna, cocktail-uri asa si asa, dar un desert super si cu Costin degustand cu pofta un orez cu legume.

Da, a fost o zi frumoasa!:)

Ganduri criminale

2011-11-15T22:46:00.005+02:00

Am acasa un Costin chinuit iarasi noptile (si zilele, dar parca in mai mica masura) de niste maselute- vreo 3-4- care stau sa apara, in diferite stadii de crestere. Motiv de vaiete nocturne, maraieli in somn, dar si treziri repetate, plus urlete isterice, dar asa cate o ora, o ora si, in miez de noapte. Gelurile minune de tot felul au ramas fara niciun efect. Azi-noapte ne-a lovit si temperatura, asa ca am bagat o doza de Nurofen.

Nu pot sa va zic cat de obosita si chiauna ma simt si ce cearcane pana la jumatatea fetei posed. Imi lipseste energia sa fac orice, dar cum trebuie sa ma ocup singura de Costin, ca nu am alta optiune, trebuie sa sap zilnic mai adanc in mine dupa niste rezerve de rabdare si putere.

In general imi mai revin in timpul somnului de pranz al lui Costin. Care in cazuri foarte fericite, chiar si asa chinuiti de maselute, uneori poate fi si de 3 ore, ba chiar si 3 ore si jumatate, desi media e undeva pe la 2 ore si jumatate. In continuare nu pot dormi in timpul zilei. Deh, asa mi-e felul. Dar ma relaxez, in felul meu, chiar ocupandu-ma de diverse activitati caznice (gen facut ordine in casa, printre hartii sau in mintea mea) sau pur si simplu zac in fata unui serial, citesc o carte sau bantui pe internet...daca asta ma face pe mine fericita, ce sa fac.

Costin nu doarme continuu nici la pranz, se mai trezeste la interval de o ora, sa zic, dar daca scanceste si sunt pe faza, ajung si-l mangai usor, isi baga mainile in parul meu si se culca la loc. Iar eu evadez iarasi la ale mele.

Well, de vreo doua saptamani tot blocul e plin de schele, cum se inveleste cu polistiren pentru izolare termica. Super, va fi mai bine, va fi mai rau, nu stiu!

Treaba e ca de azi-dimineata au ajuns fix in dreptul ferestrelor noastre. Si oameni zelosi, dom'le! De pe la sapte si jumatate dimineata au inceput cu bocanelile, iar imediat in jur de opt au pornit si bormasinile. Dar asa, continuu. Asta dupa ce Costin de la doua noaptea pana pe la trei si jumatate a avut concert cu urlete si temperatura, de nu stiam cum sa-l mai calmez si sa-l racoresc. Am dat si drumul la desene, la muzica, am incercat de toate. Isi baga toata mana in gurita in dreptul maselelor cu pricina si plangea isteric. Iar apoi, dupa vreo doua-trei treziri scurte (noroc cu suzeta!), s-a gandit pe la cinci si jumate ca vrea si lapte. Asa ca pe la un sase dimineata a adormit si el...si noi...si pe la sapte si jumatate, cand dormeam profund toti trei, au pornit bocanelile. Tot e bine ca juniorul nu s-a lasat trezit. Chiar daca eu si tati am facut imediat ochii cat cepele si nici nu s-au mai lasat inchisi, el a dormit pana pe la un opt si jumatate. Buun, cel putin am mai lancezit in pat pana atunci.

Hranesc copilul, il schimb, ma tarasc si eu sa ma aranjez cat de cat si iesim pe la un 10.30 la baby gym. Asta pe fondul huruielilor continue ale bormasinilor (dar nu se opreau deloc, oare nu s-or strica!?!), de abia imi auzeam gandurile. Si e un zgomot enervant rau, dar rau, nu va spun! Plec din casa cu speranta ca s-or misca repede si s-or opri pana la revenirea noastra acasa.

Sperante desarte. Desi am ajuns la bloc pe la un 12.30 si am mai pierdut timpul prin parculet la leagane, topogane& co. pana pe la un 13.10, acasa huruielile si bocanelile continuau. Hranesc copilul si epuizata la maximum dupa noaptea (noptile) de nesomn, plimbarea pana la baby gym, tararea copilului pe toate traseele la locul cu pricina, apoi inca o plimbare prin parc (noroc ca era soare!), imi indrept toate rugile si sperantele spre somnul de pranz. Care urma sa se desfasoare, cum altfel, decat pe zgomot de bormasini si bocaneli.

Costin adoarme in maximum 10 minute, in jur de 14.00, epuizat si el. Saracutul! Si raman si eu langa el intr-o stare de letargie, ca pentru mine somn nu putea si vorba, iar de gandit nici atat, cum zgomotul absolut stresant al bormasinilor nu lua nicio pauza. (Doamne, dar cum e de enervant huruitul ala!!!) Plus ca- cu jaluzelele trase- se vedeau umbrele domnilor care bantuiau prin fata ferestrelor noastre, cu tigara in coltul gurii, fredonand sau ascultand manele la radio, cu discutii "inteligente" presarate de multe, dar multe, vulgaritati, de simteam ca trebuie sa-mi spal bine-bine urechile cat mai curand. Si creierul. Trebuie sa recunosc ca lucrau de zor.

Evident ca, la o miscare in somn, copilul se trezeste de tot speriat de zgomotul de fond al bormasinilor. Dupa numai 20 de minute. Si incep urletele. Mai suzeta, mai leganat, mai mangaiat, il readorm. Oare cum o fi reusit, ca daca mi se intampla mie n-as mai fi dormit neam! Dar bormasinile nu tac, bocanelile continua cu spor. Alta trezire, dupa alte 10 minute. Alta incercare de adormire, reusita intr-un final....dar alta trezire urmeaza.

Dupa o ora si jumatate de astfel de chinuri, cu un Costin deja mai obosit si mai suparat decat la culcare, abandonez si declar domnul de pranz incheiat. Insa in momentul ala am fost la un pas- dar sincer la un pas- de a deschide ferestrele si de a-i impinge pe domnii respectivi, unul cate unul, de pe schela.

M-am razgandit, ca n-au nicio vina, totusi lucreaza, or avea si ei familii acasa, care trebuie hranite, etc.

Dupa-amiaza, la mall

2011-11-11T16:43:00.005+02:00

Cum in ultima vreme se insereaza foarte devreme, practic imediat dupa trezirea si gustarea de dupa-amiaza a lui Costin (adica in jur de 17.00) de cele mai multe ori, avem o mare dilema referitor la petrecerea dupa-amiezelor, mai ales ca piciul nostru nu rezista prea mult in casa fara maraieli: ii trebuie spatiu de alergat, lucruri de testat, iar in casa a testat cam tot...ma rog, tot ce ii era permis...sa zicem.:)

In pana de inspiratie am ales sa mergem dupa gustarile de dupa-amiaza pe la mall, cel putin pana se intoarce tati de la serviciu sa ne ia, asat in jur de 20.00. Avem noroc ca locuim in apropiere si de Plaza, dar si de AFI, asa ca pot merge pe jos, daca nu e foarte frig si urat afara, asa ca impuscam doi iepuri deodata, ca luam si o gura de aer. Daca e frig mergem cateva statii scurte cu tramvaiul sau autobuzul.

La mall e loc muuuult de alergat. Si animalute, si masinute, si lume multa, si lumini, dar sa nu uitam fascinatia lui Costin pentru lifturi sau scari rulante. Mai greu e sa nu deranjam (prea mult) lumea sau sa nu se uite (prea) urat paznicii la noi. Dar vanzolindu-ne dintr-un loc in altul, mai incercand o masinuta sau un animalut, mai uitandu-ne la fantana arteziana sau la patinoar ne mai omoram si noi timpul pana la baita si culcare.

Sambata si duminica dupa-amiaza e loc de distractie, ca incercam si spatiile de joaca mai indepartate de casa, dar si pe cele gen Zorky's Planet, cu cocotat pe sus, pe topogane mari cu aer, aterizari in mare de bile etc. Dar asta pentru ca suntem si cu tati.)

Astea sunt cateva poze de duminica, dar lucrurile nu difera mult nici in restul zilelor saptamanii.

Aniversari...

2011-11-10T14:46:00.005+02:00

Dap, sunt varza la tinut minte date de aniversari. De fapt nu sunt atenta la date. De cele mai multe ori insa stiu in ce data suntem (da, chiar daca sunt un pic chiaunita de cand am nacut si uneori nu prea stiu in ce zi a saptamanii suntem:)), dar nu asociez data respectia cu aniversarea vreunui eveniment din viata mea sau a familiei mele.

Asa ca am ratat aniversarea primului an de blog (prima postare a mea a fost in 30 martie 2010!), a celor 100, respectiv 200 de postari pe blog, dar si a celor 7 ani de cand mi-am cunoscut sotul (13 martie), a celor 4 ani de la cununia civila (2 iunie), respectiv de la cununia religioasa (9 iunie). Altele- ziua sotului (26 octombrie), a fratelui (5 noiembrie), zilele de nastere ale parintilor (3 & 6 aprilie)- chiar daca le-am sarbatorit, nu le-am amintit si urat pe blog. Shame on me!:(

Asa ca LA MULTI ANI pentru toate aniversarile ratate!

Mi-am promis sa fiu mai atenta pe viitor, dar who knows...

Despre vremuri: Talciocul de toamna se intoarce

2011-11-10T13:14:00.001+02:00

Despre vremuri: Talciocul de toamna se intoarce: Cum, necum, am uitat sa povestesc chiar in casuta mea despre Talciocul Urban de toamna pe care il organizam sambata la Casa Margarit. Am av...

Dimineata de duminica, la zoo

2011-11-06T14:11:00.009+02:00

La zoo a fost mai frumos decat imi aminteam. Sau poate culorile toamnei au schimbat si atmosfera de acolo. Locul mi s-a parut mai curat, cu spatii verzi intre custile animalelor frumos amenajate, cu banci, cosuri de gunoi si chiar si animale parca mai ingrijite. Erau si custi goale, dar in general atmosfera a fost frumoasa si am avut ce vedea. A fost o duminica dimineata de toamna reusita.

Oau, ce de pasari:

Tigrul asta ma trateaza cu spatele...si eu pe el:
Hei, mai pasare, vino la mine:
Cine-mi zice ca nu e voie mai departe? Adica, de ce nu?!? Hm, ia sa vad daca pot scoate asta de aici:
O veverita sugubeata:
Tandreturi cu mami:

Un vultur mi-a ciugulit din cap:)Sa pozam frumos:
Atata vizitat in aer liber mi-a facut o foame:

Pe covorul asternut de toamna:

Mi-a crescut un leu in cap:)
Pestisori colorati:
Animal planet:)
Ce-am obosit de atata vizitat:

Suntem si noii posesori ai unui pui de crocodil...de plastic, bineinteles.:)

Ba-ba, a-ba-ba...poc...si urlete

2011-11-04T14:52:00.003+02:00

Cam asta ar fi foarte pe scurt rezumatului noului accident/ incident de astazi, soldat cu una bucata buza de sus sparta la Costin, prin urmare muuuuult sange (mie una mi se parea ca nu se mai opreste, desi probabil realitatea neexagerata de sperietura prin care am trecut a fost probabil alta) si o maaaaare de lacrimi. Si urlete si vaiete cat incape, bineinteles.

Mai pe larg: cocotari repetate ale lui Costin pe baza de la masuta mobila de cafea, din fericire de lemn, ca daca era din sticla probabil as fi avut un stres suplimentar. Dondaneli repetate, pe limba lui, noua manie cu BA (ba-ba, a-ba-ba, etc.). Intr-una din incursiunile sus-jos, piciorul alune, Costin se infige cu buza in masa. Urmare: tragedie, bineinteles.

Din fericire s-a calmat, dupa multe-multe incercari nereusite, cu un biscuite, pe care l-a si mancat pe jumatate, deci nu parea sa fie asa de grav. Dupa calmare am reusit sa vad ca buza e sparta, atarna o bucata mica de piele zdrelita in zona, dar dintii sunt intregi si la locul lor, iar la gingii nu are nimic, totul e la buza care este si foarte umflata dealtfel. De mancat a mancat bine la pranz si nu pare sa aiba vreun disconfort pentru ca bea apa, isi roade jucariile.

Inscriem deci si acest moment nou in catalogul buselilor insangerate si speram la cat mai putine pe viitor.

Costin, the little piranha

2011-11-01T14:59:00.003+02:00

Costin musca. Rau. Pe cat este el de mic, cu gurita lui mica si dintisorii la fel de mici si margelati, pe atat de tare musca. Si asa, prin surprindere, cand nu te astepti: imi imbratiseasa picioarele prin spate, isi sprijina capul de piciorul meu si hat! ma capseaza prin pantaloni. Dar rau, cu vanataie de trece intr-o saptamana-doua, pana la sange. Prinde cu dintii carnea, chiar si prin haine, si nu da drumul pana nu urli de durere si-l smulgi efectiv pe sus de langa tine.

Am acum o muscatura urata pe brat, aproape de umar, pe coapsa, pe sold, pe gat si cel mai dureros, pe san. Nici taica-su nu a scapat necapsat.

Si asta de vreo doua saptamani, cam de cand cu mersul. O fi din cauza frustrarii ca nu ajunge la diverse obiecte, ca nu-l bagam uneori in seama, ca nu-l intelegem unde vrea sa urce/ sa mearga? Sau din cauza maselutelor care stau sa apara, ca are gingiile umflate rau-rau si cu un pic de alb in patru locuri deodata? Hmmm? Si cum sa rezolvam situatia???

Ca - dupa ce am trecut de socul durerii cauzate de muscatura- l-am luat frumos de brate sau i-am luat capsorul intre palme, l-am privit in ochi (inclusiv cu lacrimi de durere, din partea mea) si i-am explicat cat am putut de calm si de frumos, dar concis ca: "Mi-a facut BUBA! Ca doare, ca-i AU! Rau!". Nu pare sa priceapa nimic sau daca pricepe nu-l intereseaza, ca explicatiile mele nu l-au facut sa se opreasca.

Asta cu muscaturile si partea cu trasul de par atunci cand e furios, nervos, frustrat, obosit, ma debusoleaza tare de tot si nu stiu cum sa mai reactionez sau ce sa mai fac, la fel ca in cazul crizelor. Ah, si mai are una urata, sa zgarie cu grerutele alunitele, si ale mele, si ale lui taica-su, fara discriminare. Mamei chiar i-a rupt una care a sangerat urat. :(

Deci, cum sa-l oprim? Sau sa speram si sa ne rugam sa se opreasca singur?

Crize, crize, crize...

2011-10-31T13:54:00.005+02:00

Daca nu-l cobor suficient de repede din pat dimineata la trezire se lasa cu maraiala sau plansete, greu de calmat.

Daca nu ne dam si noi imediat jos din pat, cum l-am dat si pe el, e jale.

Daca nu-l urcam pe masa, sa demoleze tot de acolo cat pregatim noi micul dejun, e iarasi jale.

Daca nu-i dau sa guste din ce beau sau mananc eu, indiferent despre ce ar fi vorba (cafea, de exemplu), e iarasi jale.

Daca nu-l las sa se urce pe mobila e jale. Se agata cu ambele brate de masa de calculator sau altceva si se sustine cateva zeci de secunde acolo plangand cu picioarele in aer pana pica, inevitabil, pe spate. E disperant.

Daca nu-l las sa deschida frigiderul (l-am blocat!) sa darame toate sticlele si borcanele si sa scoata toata mancarea e iarasi jale.

Daca nu-l las sa darame gunoiul pe jos e jale.

Daca nu-l urc pe blat sau aragaz cat ii fac mancarea e iarasi jale.

Cand nu se poate urca singur pe canapea e iarasi jale.

Cand o jucarie nu face ce vrea el o tranteste de parchet sau de toti peretii (de multe ori trebuie sa ne ferim ca nu stim ce ne aterizeaza prin cap, ca urmare a crizelor de frustrare si furie) e mai mult decat jale.

Cand formele sa incapataneaza sa nu intre prin gaurile prin care vrea el sa le bage clar e jale.

Cand nu-i dau telecomanda, telefonul, peria de par aflate la mine in mana ca le folosesc in momentul ala e deja tragedie. Deja mi-a facut praf un telefon si o telecomanda, plus un mouse.

Cand il imbrac sa-l scot afara, e jale.

Cand ii schimb pampersul -ca trebuie sa stea imobilizat- e iarasi jale.

Cand nu poate deschide usa de la intrare sau de la camera, cat aerisesc, trecem prin momente tragice, de trantiri cu fundul de pamant.

Afara e jale daca nu-i da vreun copil masina de impins cu picioarele, daca i-o da si nu reuseste sa mearga cu ea, daca-i ia vreo jucarie din mana, chiar daca e imprumutata temporar de la altcineva, daca nu-l las sa manance toate frunzele, florile, pietrele & co de pe jos pe care i-au cazut privirile, daca-l nu-l las in sosea, daca nu-l urc pe toate scarile s.a.m.d.

La cumparaturi e jale daca nu-l las sa darame ce vrea el de pe rafturi, daca nu-l las sa puna mana si sa invarteasca rotile la carucioarele de cumparaturi.

La mall e jale daca nu-l plimb la infinit cu scarile rulante, dar asa mergand pe ele chiar in sens invers. La fel cu lifturile, trebuie sa apese pe toate butoanele, altfel- ati ghicit- e jale.

Seara e jale cand e obosit si nu e gata mai repede baia sau biberonul si bineinteles daca mai trebuie sa-l mai si imbrac dupa ce-l scot din baie.

Suntem intr-o jale de dimineata pana seara, zi de zi. Costin devine frustrat de orice chestie mica care nu-i iese, care nu-i acolo cand vrea el, cum vrea el, in forma in care vrea el. O tinem din criza in criza. Iar eu sunt demult la capatul puterilor si in ultimul hal de oboseala, incat ma cert cu toata lumea, cu sotul nu mai zic. Habar n-am cum sa trec mai usor peste astfel de momente, care parca se tin lant de-a lungul zilei, anumite lucruri chiar trebuie sa i le interzic: n-am cum sa-l las sa se duca in bulevard, de exemplu, cand trec masini non-stop, fiind vorba de Iuliu Maniu, sau sa inghita pietre. Nu stiu cum sa-i explic sa nu mai faca una sau alta, pur si implu n stiu, oricum parca nu ma asculta niciodata, nici macar cand il strig. Pot sa plec la kilometri de el, sa-l strig, sa-i spun ca plec, nici ca-i pasa sau ca baga de seama, so what' s that?

Nu-mi dau seama ce are, daca e doar o etapa sau e vorba de altceva si de ce anume. Dar pur si simplu simt ca nu mai depasim o data momentele astea, cu toate incercarile mele de a iesi din rutina zilnica, ca sa nu o iau de tot razna.

Atelier de Halloween- Cafeneaua Una

2011-10-30T22:42:00.003+02:00

Atelier de Halloween- Cafeneaua Una

Vaccinari la zi

2011-10-28T18:16:00.004+03:00

Da, o facuram, dimineata Costin a fost intepat cu ultima doza de Synflorix (anti-pneumococic) si cu Infanrix-ul de 1 an, asa ca suntem la zi cu vaccinarile, pana la Priorix-ul de luna viitoare. De data asta a tot urlat, un pic dupa prima intepatura, dar dupa a doua...sa te tiii!

Preventiv luam cate 3,5 ml de Nurofen la 8 ore/ 3 doze. Si speram sa scapam fara efecte negative.

Raceli de sezon

2011-10-27T14:00:00.006+03:00

A venit toamna, nu e nicio noutate pentru nimeni, desi e o toamna frumoasa si generoasa in zile cu soare, as zice eu. Cu ea si racelile de sezon: mai toti copilasi erau mucosi prin parc...si nici noi nu ne-am lasat mai prejos. Pana sa dea caldura domnii de la RADET, cu toate pilotele si pijamalele groase puse pe si peste noi, cu tot aerul conditionat pornit din cand in cand pe cald, tot mai dardaiam noaptea, apoi si eu si sotul ne-am trezit de cateva ori dimineata infundati in nas si cu usoara durere in gat. Trecea peste zi cu un Nurofen raceala si gripa si un Strepsils si tot asa. Nu a fost mult pana si Costin s-a trezit infundat in nas, iar de aici pana la mucisori nu a fost decat un pas.:(

Mucisorii (alb-transparent, nu si-au schimbat culoarea, altfel ar fi fost semn de ceva mai "complicat" decat o simpla raceala) au debutat undeva vineri, acum vreo doua saptamani. Cand se strangeau mai multi Costin avea si usoare accese de tuse, ca sa-si elibereze caile respiratorii, dar doar atunci. Am dat cu spray cu apa de mare in nas, am pus in functiune aspiratorul nazal si sambata dimineata am mers la Spitalul de copii Medlife. Ne-au strecurat printre programari si am primit confirmarea ca e doar o rinita debutanta, adica o mica raceala. Fara febra, fara tuse (decat atunci cand se ineca cu mucisorii, mai ales cand plangea), fara rosu in gat. Am primit recomandare de 10 sedinte- 5 zile x 2/zi- de aerosoli cu Flixotide+ser fiziologic, cate 1 ml, Aerius sirop- 2,5 ml seara- 7 zile, curatat bine nasul cu apa de mare+ aspirator nazal si pus cate o picatura de Vibrocil in fiecare nara de 3 ori pe zi timp de 5 zile , iar in caz de nevoie- adica daca tusea s-ar inrautati, s-ar "transforma"- Eurespal (nu a fost cazul).

De mucisori nu scapasem o saptamana mai tarziu, adica vinerea trecuta. Iarasi la doctor, reconfirmare ca nu e nimic altceva decat rinita (mucisori), nimic coborat mai jos de nas. Dealtfel Costin nici nu mai tusea, decat de maxim 2-3 ori/24 ore. Nu ne-au mai fost recomandati aerosoli, cum nu aveam probleme cu tusea, ni s-au schimbat picaturile- in loc de Vibrocil am luat Garasone (solutie otica de fapt, dar noi le-am avut de pus in nas) 1+1 x 3/zi - 5-7 zile, in loc de Aerius- Zyzal 5 pic/zi, 7 zile.

Dar iata ca, in sfarsit, de marti am scapat de mucisorii de sezon si implicit de picaturi.:)

*A trecut si o luna de la externarea din episodul cu rotavirus, deci am primit recomandarea ca incet sa trecem de pe dieta, pe alimente mai variate, specifice varstei, plus scoaterea laptelui fara lactoza, iar deocamdata nu se vad efecte negative.

*Am repetat si analizelele gen coprocitograma, proba de digestie si examen coproparazitologic, toate bune si frumoase. In plus ecografia abdominala totala la Dr. Stamate a confirmat ca totul e in regula si functioneaza normal, asa ca am scapat un pic de griji.

Suntem apti, sa zic asa, pentru vaccinul de 1 an. Mai ramane doar sa ne programam.

Si speram la toamna si o iarna, plus primavara, fara nicio vizita pe la doctori, altfel decat pentru controalele periodice.:)

Primele "bube"

2011-10-24T14:52:00.002+03:00

A se nota vanataia din obraz, respectiv julitura de sub nas: s-a aplecat sa ia o frunza si ...deh...gravitatia...a cazut in fata:(

Tunsulica:)

2011-10-22T22:50:00.003+03:00

Ca de mult asteptam...

Baby Gym

2011-10-20T14:05:00.003+03:00

Am aflat undeva prin primavara de la Ramona (BB la Bord) despre gimnastica pentru bebelusi (baby gym), activitate ce se desfasoara la centrul Kinetobebe (Calea Mosilor, Nr. 158). Mi s-a parut ceva super, ce merita incercat, macar pentru a iesi din rutina activitatilor desfasurate de mami& bebe day after day, after day, after day...La momentul respectiv eram insa la ai mei parinti, in Calarasi, cea mai mare parte din luna si doar cam o saptamna pe luna prin Bucuresti, deci nu se merita un abonament. Acum suntem reveniti definitiv in Bucuresti cam de la internarea in spital de acum o luna si cum Costin e deja baiat mare si merge singurel si mai sta sa se si joace singur (singur, in sensul ca nu trebuie sa-l distrez eu non-stop, chiar daca tot trebuie sa fiu prezenta in camera), am zis ca ne descurcam doar noi doi pe timpul zilei, pana vine tati seara acasa, dupa 19.00-19.30.

Zis si facut, am sunat luni si deja marti la 11.15 eram programati la prima sedinta, grupa 12-24 de luni. Intr-un final am fost singuri, doar eu si Costin, plus instructoarea, pentru ca ceilalti doi copilasi ce trebuiau sa fie prezenti erau bolnaviori. Nu ca noi n-am fi, dar avem doar niste mucisori, si astia doar uneori, de exemplu mai mult cand plange, nu avem febra si nu tusim, doar daca nu se ineaca in plans cu mucisorii. Ne-au zis ca e Ok sa venim. Asa ca al meu Costin a beneficiat de o sedinta de gimnastica individuala:) Taman bine, ca oricum el nu este tocmai cooperant. Cele 40 de minute, cat dureaza o sedinta, parca au fost 10. Adica au trecut tare repede, incercand sa-l facem pe Costin atent si executant macar al unui exercitiu: noroc ca sunt multe-multe jucarii pe-acolo, cu care se poate distrage atentia cat sa stea pe loc si sa faca ce ar trebui din exercitii si doamnele de acolo par a avea experienta cu copilasi necooperanti. La final prima sedinta nu mi s-a parut cine stie ce, desi centrul arata bine, pare dotat pentru genul asta de activitati, doamnele sunt dragute, tinere, sociabile si se pun la mintea bebelusilor, sa zic asa. Impresia a fost probabil cauzata de Costin care nu parea impresionat si nu dorea sa participe la exercitii.

Astazi a fost insa mai bine. La a doua noastra sedinta, tot la 11.15, a mai fost prezent un baietel simpatic de 1 an si 8 luni cu a lui mamica, si Costin a parut intr-o data mai atent si mai interesat de ce se facea, ba chiar am reusit sa executam mare parte din exercitii, asta cand nu s-a lasat distras de noua lui preocupare, mersul de unul singur, in cercetarea camerei si dispozitivelor& jucariilor. Asta pentru ca lui ii place sa imite ce vede ca fac alti copilasi mai mari. Sunt cantecele de "Bine ati venit" si "La revedere", incalzire brate, picioare, apoi abdomene, genuflexiuni adaptate bebelusilor, plus cocotari pe scari, barne, perne & co, exercitii la salteluta s.a.m.d..

Asa ca e o evadare din rutina zilnica pentru noi, de doua ori pe saptamana, martea si joia si mai incercam. Mai ales ca a venit si toamna, va veni si iarna si vor mai fi zile urate in care nu vom putea sta cine stie ce pe-afara. Deocamdata am platit 5 sedinte (150 de Ron) si mai vedem ce facem in continuare.

Costin la 1 an

2011-10-19T13:42:00.007+03:00

Da, iata-ne si aici: prima aniversare, cea de 1 an! Mi se pare atat de ireal ca sunt deja de 1 an mama lui Costin, incat uneori mi se pare ca ma privesc de undeva din afara. Dar despre mine si sentimentele mele de mama si femeie in alta postare...asta este dedicata lui Costin.:)

Cu masuratorile nu stiu cum stam, vom afla zilele urmatoare cand mergem la doctor sa ne vaccinam si revenim cu un update; deocamdata suntem raciti si nu ne putem vaccina.:( Sper ca si-a mai revenit cu greutatea sau macar a recuperat sutele de grame pierdute in episodul cu rotavirusul.

La capitolul mobilitate am avansat foarte mult si deja am anuntat noutatile: Costin merge singur! Si de-a busilea, insa pozitia lui preferata este cea bipeda, fara sa caute mana mamicii de fiecare data pentru sprijin, ba chiar rascoleste apartamentul de unul singur (noroc ca avem doar doua camere!:) Are un mers haios, usor nesigur, calca apasat, cam pe calcai, ca un pinguin si cu mainile usor in aer, dar in fiecare zi se vede o evolutie in ale mersului. Pe-afara inca ii este teama sa se desprinda de mine, insa are momente de explorare in care curiozitatea invinge frica. Bineinteles ca oricat as sta pe langa el, deja notam primele busituri puse pe seama mersului si mai ales a faptului ca in timpul mersului Costin nu pare sa constientizeze pe ce calca sau ca a intalnit un obstacol. Dar banuiesc ca o sa depasim incet si astfel de momente...sau nu.:)

Este destul de vorbaret, insa pe limba lui, astfel ca nu pot nota nimic nou la capitolul limbaj, decat bombaneli ireproductibile, in mare parte. Important e ca dondane, cu el sau cu noi, mai tot timpul.

Este sociabil, insa prefera compania copiilor mai mari, ori a adultilor, mai ales a oamenilor mai in varsta, nu a bebelusilor de aceeasi varsta, si partea cea mai proasta este ca vrea sa ii imite (pe cei mari), fara sa realizeze limitele varstei. Este curios, extrem de curios, ii plac la nebunie animalele si este innebunit dupa roti, volane, mingii si cam orice se invarte, se roteste sau are o forma cat de cat rotunda, inclusiv de capace si suruburi, butoane, astfel incat a reusit performanta de a desface dopurile de la cateva sticle si sa creeze mici inundatii si sa desurubeze o sonerie din aia rotunda.:) Si ma innebuneste cu usile de la dulapuri, pe care le tot inchide si le deschide. Plus ca nu stiu pe unde sa mai ascund telecomenzile, mobilele, cheile si cardurile: pe toate vrea sa le roada, deja avem forma unor dintisori in telecomanda.

Avem de-a face si cu primele crize de isterie cand pe-afara sau la locurile de joaca un copil nu-i da o jucarie, i-o ia pe-a lui din mana sau cand nu-l lasa sa se joace pe la vreun topogan sau altceva. Nu are simtul proprietatii, daca o jucarie de-a lui nu este in mana atunci cand i-o ia un copil nu are nicio treaba. A si fost lovit de cateva ori de alti copii, incat am observat ca acum si daca tipa cineva la el la locul de joaca (un copil mai mare), tresare, se sperie si uneori incepe sa planga, ceea ce nu-mi place deloc. Ce imi place si mai putin e ca uneori trage si el de par cate-un copil sau incearca sa-l impinga.

Urla si cand ii interzic orice, si fac asta de destul de putine ori. Se enerveaza si urla de frustrare cand nu reuseste sa mearga cu trotinetele altor copii, asa cum i-a vazut pe ei ca fac, cand nu stie sa mearga cu masinutele- alea de merg impinse cu picioarele, cand nu reuseste sa introduca o forma prin orificiul ei sau sa insire inelele pe bat. Urlete, urlete, urlete, deja am devenit imuna, il iau in brate si merg mai departe incercand sa-i distrag atentia, sub privirile dezaprobatoare ale parintilor/bunicilor/ bonelor, de parca as avea cel mai needucat copil de pe planeta.

E din ce in ce mai interesat de jucariile lui si nu numai ca sa le roada: ii plac jucariile cu diverse forme si culori, de insirat pe bat sau nu numai, bilele, animalele care canta sau scot sunete si masinile, evident pentru roti.:) Cartile din hartie le-am cam ascuns, ca inca le mananca paginile, la fel si cuburile din carton. Nu se arata foarte interesat nici de cartile din material textil& plastic, cu pagini fosnitoare, de la Lamaze, cele cu animalute, decat rareori. Ii plac desenele de pe Duck TV si calmez cam orice criza cand ii dau drumul la televizor, spre disperarea mea, ca nu-mi convine deloc pasiunea asta a lui.

Cere in brate, agatandu-se de picioarele mele si intinzand bratele in sus, sa manance, ducandu-ma spre scaunul lui de masa, sa iasa afara, incercand sa se urce pe usa de la intrare si sa traga de clanta.

Este in continuare disperant de mamos: nu conteaza ca sunt zece alte persoane in incapere, el cu mine vrea sa se joace, eu trebuie sa-l iau in brate, eu trebuie sa-l sustin in mers cand e nesigur pe el, eu trebuie sa-l culc sau sa-l hranesc, inclusiv cand se trezeste peste noapte doar pentru apa sau suzeta, altfel e jale. Dar jale, nu asa. Incerc sa gasesc solutii si sa caut explicatii, mai ales ca el nu a stat numai cu mine, nu a fost hranit si culcat numai de mine si nu a iesit numai cu mine pe-afara (in general a mai facut toate astea si cu mama).

Mai are un obicei enervant, legat de parul meu, atunci cand e nervos, obosit, cand il doare ceva, cand se trezeste din somnul de zi sau de noapte: ma trage de par, mi-l jumuleste efectiv sau incearca sa si-l indese in gura, pe langa suzeta, iar daca nu-l las e iarasi jale. Urlete si isterie, si asta si in miez de noapte (saracii vecini!). Iarasi nu prea stiu cum sa procedez, ca m-am tuns (aveam parul pana la mijloc si acum il am mai scurt de umeri) si il port numai prins strans in coada, inclusiv noaptea, ceea ce este chiar dureros uneori. Si tot reuseste sa gaseasca cate o suvita pe care sa o smulga din coada si de care sa ma traga.

La capitolul somn, am trecut de vreo doua saptamani (nu eu, Costin si-a facut iarasi singur programul) la un singur somn pe zi, de obicei dupa ora 13.00, pana pe la 16.00. In zilele norocoase doarme si trei ore si jumatate, dar media e undeva pe la doua ore- doua ore si jumatate. Daca doarme foarte putin, o ora sau mai putin, mai are un somn de vreo jumatate de ora, undeva pe la 19.00, dar asta foarte rar. Totodata a inceput sa se trezeasca un pic mai tarziu dimineata, dupa 7.00. De culcat se culca tot pe la 21.30-22.00, maxim 22.30. Se trezeste pe la 4, 5 sau 6 dimineata, bea lapte (da, a inceput sa se trezeasca pentru lapte "dimineata") si se mai culca pana la maxim 7.30-8.00. In noptile bune nu are alte treziri in afara de cea pentru lapte, in noptile proaste avem si 7-8 treziri.:(

Ne-am revenit dupa vreo trei saptamani de greva foamei, in urma rotavirusului, si la capitolul mancare: avem doua mese de lapte- "dimineata" (cum spuneam se trezeste la 4-5 sau 6 dimineata pentru 200 ml de lapte cu cereale) si seara la culcare (cam 250 ml). In rest are masa de fructe la 9.00-10.00, in functie de ora la care s-a trezit pentru biberon, apoi pe la 13.00 ii dau legumele cu carne si pe la 17.00-17.30 cerealele cu biscuiti. Da, suntem in continuare pe regim: tot lapte fara lactoza si cereale din orez, fructe -doar mar copt si banana, legume- morcov, pastranac, radacina de patrunjel si dovlecel, orez, carne de curcan, vita sau gaina, salau, branza de vaci, paine prajita, covrigi si biscuti dietetici. Dar mananca la toate mesele acceptabil, deci suntem intr-o perioada mai roz, in ciuda racelii. Mananca singur numai biscuiti, covrigi sau paine prajita, nu vrea sa accepte lingurita decat pentru ros si nici bucatele din alta mancare, decat cele enumerate, din care sa se serveasca singur. Nici macar din banana, asa intreaga, nu vrea sa muste.

Mai urmeaza o serie de investigatii si analize: ecocardiograma de repetat la 1 an, ecografie abdominala, coproculturi, proba de digestie, etc., plus vaccinuri, dar speram sa venim cu vesti bune de la toate.

In ciuda momentelor mai grele, iata ca am ajuns si aici. Si ...Costin a supravietuit:)....si a crescut.:) Chiar frumos, zic eu. Deci ma descurc cat de cat, ca si mama.

Si o sa mai creasca.:) Si sigur vor mai fi momente dificile, dar acum, trecuti de primul an, parca simt ca vom trece peste toate!

"Motzul"- 15.10.2011

2011-10-17T13:22:00.012+03:00

Desi Costin implineste un anisor abia pe 19 octombrie, adica miercuri, am preferat sa-i facem petrecerea in week-end-ul ce tocmai a trecut, ca sa fie mai usor de ajuns pentru bunici, unchi & nasi.

Locatia a fost Clubul Distractiei si a fost frumos. Lasam imaginile sa vorbeasca:

Suparare mare cand i s-a taiat parul:

De pe tava a ales masina (BMW:)))), cheile de la casa, mobilul, oglinda, banii...si intr-un final pixul. Apoi s-a suparat ca nu l-am lasat sa roada respectivele obiecte si i le-am tot luat din mana, asa ca a impins toata tava si s-a pus pe plans.:)

O parte din cadouri:

Costin walking: the proof:)

2011-10-17T11:51:00.008+03:00

Mai jos avem primii pasi filmati ai lui Costin. Intre timp am avansat si acum se misca destul de bine prin casa, desi pare ca a luat vreo 5 baruri la rand inainte...si are mari probleme la obstacole, in sensul ca i se par inexistente:)))

Sper sa se prinda mai repede care e treaba cu echilibrul si obstacolele, ca acum imi sta inima in piept la fiecare 5 secunde.

Primii pasi...

2011-10-16T10:58:00.006+03:00

ai lui Costin, asa, singur-singurel, se desfasoara deocamdata prin casa.

Sunt de fapt niste aruncari de la vreo mobila din casa, cu ochii inchisi si bratele deschise, pana la picioarele mele sau ale lui taica-su. Sau de la unul dintre noi la celalalt. Important e ca rade cand ajunge, chiar daca se prinde disperat de unul din noi, deci a prins curaj si-i place. Si este un plus, un adevarat progres, avand in vedere ca pana acum urla agatat de vreo mobila cu mana intinsa, ca sa-l prind eu de manuta si sa-l sustin pana la urmatorul obiectiv dorit a fi atins.:)

In acelasi timp este mult mai independent si patruleaza toata casa, din mobila in mobila, din usa in usa si din perete-n perete, astfel ca ma trezesc cu el, initial lasat in sufragerie, jos, langa jucarii, ridicat in picioare langa usa de la dormitor.

Si reuseste sa stea, nesprijinit, in picioare, chiar daca isi face de lucru cu vreo jucarie, fara sa mai pice inevitabil in nas.

Deci suntem pe drumul cel bun, zic eu...